Arts and shows (34)

Tuesday, 29 January 2008 11:16

Făt Frumos și cei 64 de pitici

Written by

s-ar fi putut numi reprezentaţia de duminică seara, cu baletul Teatrului Balşoi din Moscova, pentru că “Spărgătorul de nuci” nu era în nici un caz. Din cei 65 de oameni pe care organizatorii s-au mândrit că îi aduc pe scenă (o scenă neîncăpătoare şi sărac decorată), unul singur, Alexandr Volcikov, ne-a amintit că asistăm la un spectacol al Baletului Rus, în rest, vorba Ralucăi, puteai să juri că eşti la o serbare a liceului.

Coregrafia simplistă şi execrabil executată, accidentele de neconceput pentru o trupă de balet cu un nume aşa de mare, nepotrivirea flagrantă între partenerii de dans, haosul care a dominat scena, toate dublate de o coloană sonoră înregistrată şi redată prost, ne-au lăsat stupefiaţi. Respect baletul şi balerinii, mi se pare că sunt nişte oameni cu o voinţă şi o putere de muncă incredibile, că pot crea magie fără cuvinte şi pot emoţiona prin mişcare, dar duminică seară am trecut prin hohote de râs, uimire şi dezamăgire.

Friday, 12 October 2007 11:55

3:10 to Yuma

Written by

De unde aş putea să încep? Poate de la a spune că nu sunt un fan al western-urilor, dar sunt un fan Russell Crowe şi asta m-a făcut să găsesc oareşce valoare inclusiv în “The Quick and the Dead” care, de fapt înseamnă “Viii şi morţii”… 3:10 to Yuma e un western în care protagoniştii sunt interpretaţi de un galez (Bale) şi un neo zeelandez (Crowe). Şi e un remake realizat de James Mangold, un regizor generos, care lasă laurii filmelor sale actorilor. Mangold mi-a atras atenţia prin “Cop Land”, un film foarte interesant şi mai puţin cunoscut, pe care l-a scris şi regizat acum zece ani şi în care, cu un vizual corect, străluceşte prin modul în care pune în valoare actorii din distribuţie. Şi la capitolul actori îl includ aici şi pe Sylvester Stallone, pe care altfel nu l-aş include. Acelaşi lucru îl face Mangold şi în Walk the line, film după care, logic, Oscarurile s-au dus către actori şi nu către regizor.

Wednesday, 03 October 2007 12:09

Filme bune la ore imposibile

Written by

… a devenit aproape un truism. În ultima vreme, ori de câte ori se difuzează la televizor un film pe care eu îl consider excepţional, ora de difuzare depăşeşte, ca un făcut, ora 23.30 sau chiar 24.00. Şi, pentru ca teoria conspiraţiei să se verifice, filmele bune nu se dau nici măcar vinerea sau sâmbăta, ci iată, cum a fost cazul aseară, în zile din astea imposibile, cum ar fi lunea! J

Thursday, 06 September 2007 11:38

Rat-a-touille

Written by

Am văzut filmul săptămâna trecută în avanpremieră, mi-a plăcut maxim, deşi pe alocuri mi s-au strepezit dinţii la scenele cu colonia de animăluţe. Nu am timp acum să postez de ce şi cum mi-a plăcut filmul şi nu vreau să… fac un rasol… dar ţin să precizez că, aşa cum sugerează titlul filmului (RAT), “şoarecele” Remy este de fapt un şobolan!!!!

Printre mesajele moralizatoare ale filmului (căci nu există film de desene animate fără mesaje moralizatoare), cel mai puternic este acela că talentul poate veni de oriunde şi că trebuie să laşi baltă prejudecăţile şi să judeci individul, indiferent de provenienţa lui.

Monday, 03 September 2007 11:41

V-ați întrebat cât durează dragostea?

Written by

Pe o căldură sufocantă, când mai toată lumea era plecată în concediu, pe terasă La Motoare se juca teatru. Prima reacţie când am văzut anunţul a fost să mă întreb „Cine se mai duce vara la teatru, şi mai ales pe căldura asta?!”. Apoi am văzut distribuţia şi mi-am zis că merită să-i văd pe Cristi Iacob şi Adriana Trandafir jucând împreună.  
Piesa la care am fost se numeşte „Dragostea durează trei ani”, este o adaptare după romanul cu acelaşi titlu al lui Frédéric Beigbeder şi, aşa cum spune şi autorul „…….este o punere în scenă reuşită a romanului, care este unul foarte dificil de adaptat pentru teatru.”

Wednesday, 13 June 2007 15:24

Alpha Dog

Written by

Acum vreo trei luni dacă mă întreba cineva ce părere am despre Sexy Back al lui Justin Timberlake răspundeam foarte simplu: BLEAH! Acum CD-ul lui Justin a transformat maşina mea într-o discotecă pe patru roţi şi-mi strică imaginea de om serios în ochii tuturor celor care mă întâlnesc în trafic. Culmea este că, dacă înainte refuzam cu obstinaţie fie să şi încerc să ascult respectivul album, l-am descoperit şi m-am îndrăgostit de el nu datorită performanţelor muzicale ale lui Timberlake, ci datorită celor cinematografice.

Respectiv datorită rolului său din Alpha Dog. Care este un film realizat după un fapt real şi îngrozitor, inspirat sintetizat într-un afiş de film foarte bun, un fapt pe care, pe toată durata filmului, deşi îl anticipezi, refuzi să crezi că se va întâmpla totuşi.

Tuesday, 29 May 2007 13:20

Piratii din Caraibe 3

Written by

Nu vă speriaţi, nu am de gând să povestesc filmul. Şi asta nu pentru că intriga ar fi excesiv de complicată. Ci pentru că filmul merită văzut datorită replicilor pline de umor şi efectelor speciale care, povestite, şi-ar pierde din efect. Apoi, este păcat să-l pierzi pe  Johnny Depp care, prin interpretare, a asigurat succesul Piraţilor din Caraibe. Şi în fine, nu vreau să stric plăcerea acelora care nu au apucat să meargă la cinema.

Ceea ce vreau însă să subliniez este faptul că vorbim despre un film de la care producătorii se aşteaptă la încasări de peste un miliard de dolari şi la care şi-au adus contribuţia doi români.

Friday, 25 May 2007 13:25

O noapte... muzeozoica!

Written by

Sâmbăta trecută a fost a treia ediţie a Zilei Internaţionale a Muzeelor, ediţie la care au participat şi mai multe instituţii de cultură de la noi. Cu această ocazie muzeele sunt deschise până la miezul nopţii, vizitatorii intră fără să plătească bilet şi au loc o serie de activităţi. Mi se pare un concept de promovare excelent, mai ales că la noi există muzee care se confruntă cu mari probleme privind numărul tot mai scăzut de vizitatori.

Monday, 09 April 2007 14:55

Expoziție de bijuterii Rene Lalique la Paris

Written by

Până azi ştiam destul de puţine despre Rene Lalique, iar numele lui era, în mintea mea, asociat numai cu creaţiile în sticlă, cristal, cu flacoanele de parfum create pentru un alt contemporan celebru, Coty. Primăvara asta, însă, Senatul francez a reunit la Muzeul Luxembourg o colecţie impresionantă de bijuterii semnate Rene Lalique, bijuterii care, conform opiniilor vremii, reinventau arta decorativă în perioada 1890 – 1910. Ele reintroduceau pietrele semipreţioase, cornul şi coralul, alături de pietrele preţioase, în combinaţie cu o tehnică pe care Benvenuto Cellini o cunoştea şi chiar o teoretizase, dar pe care lumea o uitase vreo 350 de ani – tehnica emailului.

Saturday, 31 March 2007 14:43

300

Written by

Am ezitat mult până să scriu acest post şi bine am făcut. Am văzut filmul de două ori deja, am tropăit o săptămână întreagă văzând trailerele şi citind review-urile pe internet, am comandat deja coloana sonoră şi aştept să iasă dvd-ul când va ieşi. De ce am ezitat să scriu? Pentru că, aşa cum scria cineva foarte bine în Time, 300 este un film făcut după o bandă desenată, făcută după un film, făcut după o povestire a unei întâmplări istorice. Literalmente. Iar mie îmi lipsea, până în această dimineaţă, un element esenţial în judecarea lui, şi anume banda desenată originală. Pe care am văzut-o în Waterstones şi aşa am priceput.

Friday, 09 March 2007 14:49

Cum ne facem noi că ne promovăm talentele...

Written by

Acum vreo doi ani eram în Franţa şi m-am bucurat enorm văzând la televizor promo-uri şi interviuri cu cast-ul unui nou film, în a cărui distribuţie era şi o româncă - filmul era Je vous trouve tres beau, iar actriţa era Medeea Marinescu. Trecând peste subiect - est europencele se aliniau în faţa unui fermier francez ursuz şi trecut de a doua tinereţe, alfat în căutarea unei… gospodine - filmul avea parte de o promovare consistentă, iar Medeea apărea într-o mulţime de talk-show-uri franţuzeşti, construindu-şi prezenţa cu graţie, pas cu pas şi ajutată cu generozitate de co-star-ul ei, Michel Blanc.

Sunday, 26 November 2006 13:26

Casino Royale - without cheese...

Written by

Dacă eşti om de PR, părerea mea, ai obligaţia să vezi filmele cu James Bond ori că-ţi plac ori că nu-ţi plac, pentru că ele sunt printre cele mai costisitoare, tradiţionale, obraznice platforme de product placement din câte ai avea la dispoziţie. Într-aşa de tare se legaseră prieteniile între franciza lui Ian Fleming şi lumea publicităţii şi a PR-ului, încât penultimul James Bond era supranumit de presă, pe bună dreptate, Agentul Comercial 007.

Die Another Day a fost, poate, exemplul cel mai bun de decădere a unui film în favoarea unei exploatări comerciale maxime. Nu e de mirare că, şi dacă nu erai fan, puteai vedea filmul invitat de o pleiadă de mărci internaţionale care făceau preview-uri peste preview-uri înainte de marea premieră.

Friday, 24 November 2006 14:15

Children of Men

Written by

N-am mai scris niciodată un review de film. De fapt, nici nu prea sunt de acord cu cititul  review-urilor înainte de a vedea un film cu ochii tăi. O dată pentru că, deseori, dezvăluie prea mult din acţiunea filmului. Şi apoi pentru că reprezintă de fapt interpretări personale care îţi creează de cele mai multe ori aşteptări false, rezultatul final fiind unul dezamăgitor. Este exact ca atunci când te duci să vezi un film după ce ai citit cartea. Ţi-ai fi imaginat altfel personajul principal, decorurile, scena x etc.

Dar Children of Men este un film atât de tulburător, de emoţionant şi de bine făcut, încât nu m-am putut abţine.

Saturday, 30 September 2006 10:47

Stradivarious

Written by

Nu ne-a fost in intentie sa comentam agenda culturala a Bucurestiului pe blogul nostru si nici sa demonstram ca avem o viata mondena intensa, dar intamplarea face ca o zi dupa Cristina, m-am nimerit si eu la Sala Palatului, la concertul lui Edvin Marton si al orchestrei Monte Carlo. Edvin, care detine un Stradivarius de peste 2 milioane de Euro si e prieten cu Yevgheny Plushenko, patinatorul. Scuze pentru modul in care i-am scris numele, l-am vazut scris numai in transcriere engleza si altfel nu stiu sa-l ortografiez. Deci, despre Edvin era vorba. Si despre mine, care sunt mare fan de patinaj artistic si de viori clasice cu povesti frumoase si cu sunet divin. Si care mi-am cumparat bilete de acum o luna, ca sa fiu sigura ca ajung sa fiu martor la o reinterpretare a clasicilor pe o vioara extraordinara…

Thursday, 21 September 2006 11:11

Thank you for smoking... but no, thank you!

Written by

Am aflat despre cartea lui Christopher Buckley acum mai bine de zece ani, cand profesoara mea de PR Campaigns, o sudista din Tennessee, fumatoare inraita si cu un simt al umorului cu totul distinct, ne-a zis ca ar fi cazul s-o includem in bibliografia de curs. Pe vremea aceea, prigoana fumatorilor era la inceput, iar eu, ca o romanca adevarata, care si-a petrecut copilaria intr-o casa in care bunicul fuma pachete de Marasesti fara filtru cu convingere, ma uitam la californienii exilati la fumat pe prispa ca la niste ciudatenii ale naturii. Stiti cum e cu bibliografia de curs - de obicei, daca poti scapa de ea, exact asta faci. Am retinut intriga, mi-a intrat in cap denumirea trio-ului de lobby-isti, Merchants of Death, dar nu m-am dus direct in librarie sa iau cartea.


Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/premium/public_html/components/com_k2/templates/Premium/category.php on line 254
Page 2 of 2

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: Str. General Atanasie Demostene nr. 45
050502 Bucharest
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 166 guests and no members online

Search