Titlul exprima foarte bine chestiile prin care am avut eu de trecut vara asta. Motiv pentru care nici n-am mai avut chef de scris. Pentru scris trebuie sa ai o starrre, si gherutele bine ascutite, or eu toata vara am avut santier. Moloz in blana. Praf in mustati. Invitati nepoftiti in curte si prin case. Oameni in concediu, plus mutari de colo pana colo, de nu mai stiam pe ce scaun ma asezam si pe cine deranjam. Or daca nu deranjezi pe cine trebuie, de ce sa te mai deranjezi sa mai deranjezi?

Camera mea - un dezastru. Apoi, cica a fost curata, dar eu nu mai recunosteam oricum nimic, nu mai simteam nici un miros familiar, abia mi-am regasit canapeaua in care sa-mi infig ghearele. I-am rugat macar sa pastreze mocheta si m-am asezat pe ea in semn de protest, cand au scos-o in curte.

Pentru ca s-a renovat blogul si am si eu acum spatiu sa ma desfasor, m-am gandit sa va arat ce fac eu la munca toata ziua... Sunt patron al artelor si, pentru cine nu ma cunoaste (????) sunt Morale Officer la Premium Communication. Cand nu ma ocup de core business - adica ceea ce vedeti in imagine, asist la sedinte, ma implic, iau cuvantul (si-l inec in mare, o mare miorlaitoare), citesc (si smotocesc) ziarele de dimineata si patrulez in gradina, unde mierlele, vrabiile, ciocanitorile, precum si Nelu Porumbelu cu nevasta-sa trebuie cu totii tinuti la respect. A hard day's work!

E crrriza! Si ma scuzati ca eu n-am aflat decat acum, dar asta se datoreaza perrrnitelor cu branza de la Whiskas, carora am dedicat marrrre parte din atentia mea zilnica de ceva vreme incoace. Dovada si cele vreo doua kilograme pe care le-am adaugat la masa musculara, care-mi vor tine de cald la iarna.

Pentru ca colegii mei au spus ca nu-mi mai cauta prin targ biscuitii preferati daca nu fac si eu ceva util societatii, iata, strang eu lucrurile pe care le-a scris lumea de la PR Forum. Unde eu n-am fost - de ce? de ce? de ce? - dar am auzit de zbateri. Vreau biscuiti cu branza in forma de pernuta!!!

Uite cine a scris - nu cautati criterii de selectie logica, sunt, totusi, un simplu motan - Strategic Despre Criza, tot Strategic despre CSR pe vremea asta, Strategic despre Sesiunea a doua, Subiectiv despre Criza si PR, sau despre Sesiunea 1, Antonia Tucheac de la Business Standard si tot Business Standard, in care Antonia o citeaza pe Andreea Groenendijk, redactor sef adjunct la Business Standard. Pana si eu stiu ca asta e un lucru rar! Si Andreea a scris despre PR Forum.  Si a mai scris si PRProgress, si Dan Virtopeanu si Hotnews si un alt motan, care nu a trebuit sa stea la birou, ca mine. A mai aparut un material pe iaa.ro si probabil multe altele, pe care eu nu le-am mai vazut.

Da’ stiu ca s-a vorbit la PR Forum! Daca mai vedeti si altele, spuneti-mi si mie, vreau pernuuuuuteeee!

LE - si asta si asta pe wall-street.ro, multumesc Cristina!

Vă povesteam lunile trecute despre vecinul meu Gipsy care mă vizitează frecvent şi cu care ţin sesiuni de life coaching în meeting room. Joi au fost lucrări de canalizare la noi în curte. Evident, eu le-am supravegheat de la geam, era frig afară şi n-avea nici un sens să mă murdăresc pe blana de iarnă care e mai frumoasă, dar se curăţă mai greu.

Gipsy, în schimb, a ţinut să fie în miezul lucrurilor. Mai concret, joi dimineaţă a pândit un moment când vidanjorii erau plecaţi după unelte şi s-a dus la canalul descoperit. Sincer, nu ştiu de ce era nevoie să se apropie, tot ce era de mirosit mirosea de la o poştă. Iar de văzut, pe bune, mai bine discovery channel decât backyard channel… În fine, gusturile nu se discută.

Stau printre picioarele colegilor si mă întreb ce să fac? Căldură mare, blană pe măsură. Pisa zace la umbră în curte, iar în cameră merge aerul condiţionat. E bine, dar parcă tot e prea cald.

Şi n-am nimic de făcut. Dorm cele zece-paişpe ore pe zi, obligatorii pentru un motan specializat, ca mine. În rest, lumea vine, pleacă, concedii (?), mare (ce-o fi aia?). Şi e din ce în ce mai cald.

Aşa că m-am gândit să scriu. N-am un subiect anume, dar cred că e din cauza căldurii. Nu ştiţi cum e cu blană pe vremea asta… Unde sunt zăpezile de altă dată? Acum e cald, foarte cald.

Dacă aveţi vreo idee de ce aş putea să fac pe căldura asta, aştept sugestii. Numai să nu aud de mişcare. V-am spus că e cald.

Sunt atât de fericit că de mâine începe din nou treaba! Am avut nouă zile de chinuri groaznice… Să vedeeem… încuiat în cameră până pe la 10-11 în fiecare zi, cu curtea asaltată de doi câini tembeli care au reuşit să se strecoare printre gratiile destul de dese ale gardului (credeam că numai noi suntem în stare de asemenea scheme, iată că m-am înşelat; oricum a fost nevoie de doi câini, pe unul singur nu l-ar fi dus capul).

Am înţeles că rudele noastre britanice (British Shorthair, de exemplu) folosesc deseori expresia „God is in details”, probabil pentru a sublinia diferenţa dintre o pisică de stradă, comună, şi o pisică aristocată (sic!). Ei bine, Sorana a comis astăzi un păcat capital, vorbind neglijent despre subsemnatul la conferinţa AdRevolution.

Surse bine informate din piaţă (mulţumesc, ca de obicei, Andrei), mi-au spus confidenţial că s-a ridicat problema unei pisici pe blogul Premium. Cum Pisa n-a scris niciodată nimic pe blog (şi eu consider acest lucru un diferrrenţiator în sine!), rămâne întrebarea despre ce pisică e vorba.

Citesc (citesc!!!) în Business Standard că, pe bune şi pe cifre, s-a dovedit că animalele reduc stresul la locul de muncă!!! Un studiu al The Blue Cross arată că 90% dintre companiile care permit angajaţilor să vină cu animale (în articol scria de câini, dar n-aş putea fi de acord cu aşa ceva din motive… evidente) la serviciu au redus nivelul de stres al angajaţilor, în peste jumătate din firme relaţiile între oameni s-au îmbunătăţit, iar în jumătate din companii a scăzut numărul de absenţe.

Am câteva precizări: 1 - noi am descoperit de ceva vreme ce au descoperit ei; 2 - pisicile sunt cel puţin la fel de eficiente ca şi câinii; 3 - pisicile cer contract de muncă cu clauză de exclusivitate sau cu precizarea explicită a locului de muncă: noi, în casă, câinii, afară.

Aş vrea să văd câinele care ar putea participa la întâlnirile din sala de consiliu aşa cum fac eu… Hmmm, mă întreb dacă s-ar urca pe masă în câte secunde i s-ar desface contractul de muncă…

Nu, nu m-a cuprins febra alegerilor văzând la televizor campania pentru posturile de parlamentar european. Deşi, dat fiind cât se doarme prin parlamente, mă gândesc că ar fi carriera ideală pentru un motan. Nu nu nu!

Vreau să-mi scriu numele alături de Sophia Loren, Carmen Electra, Linda Evangelista şi să devin calendar boy! Concurez alături de multe alte surate pentru poza lunii noiembrie din celebrul calendar Whiskas!!!! Mă găsiţi aici, dacă mă căutaţi după nume printre mâţele lunii noiembrie. Votaţi-mă vă rog!! Vă promit că voi dona toate câştigurile obţinute în urma participării la acest concurs pisicilor pe care le găsesc prin curte.

În primul rând, pentru fanii mei, nu m-am vopsit, nu m-aş fi putut desfigura cu bună ştiinţă atât de groaznic. Purrr şi simplu am vrut să fiu drăguţ şi să vi-l prezint (încă o dată) pe Moga, care a crescut mai mult decât e cazul şi insistă zilnic să ne batem prin geamul care desparte curtea de casă şi casa de curte. E un geam nou, am schimbat toate geamurile în casă, a fost un coşmar, nu mă întrebaţi…