Despre ce constituie exigente si ce constituie pretentii din partea clientilor m-a intrebat Loredana Sandulescu pentru un material care a aparut in "Biz", numarul din 10-30 aprilie. Mai jos sunt intrebarile ei si raspunsurile mele.

1. Ce asteptari ai de la clienti? (cu referire preponderent la asteptari punctuale: ce consideri a fi un deadline rezonabil?, durata ideala de feedback, timp necesar de research etc)

Asteptarile noastre de la clienti nu tin de logistica, ci mai degraba de structura relatiei cu agentia. Daca aceasta se intemeiaza pe o chimie autentica, sustinuta de incredere, orice detaliu se rezolva. Ce ne dorim de la clienti este sa avem acces la intreaga structura de management, inclusiv la directorul general al companiei, sa cunoastem si sa putem interactiona direct cu toti purtatorii de cuvant ai acesteia, sa fim implicati in proiectele mai complexe de comunicare de la bun inceput.

Si m-am mai si bucurat pe aceasta tema, cu toate ca marketingul direct e ceva la care am dezvoltat o repulsie in ultima vreme. Poate si unde tot constat ca prieteniile de pe FB sunt abuziv transformate in legitimare pentru DM. Tot mai multe si mai enervante. FYI, le sterg fara sa le citesc...

Revenind. In tot acest context, am platit pentru ceva ce s-a dovedit a fi un DM, si am fost asa de incantata de idee si mai ales de executie incat, voila, m-am gandit sa si povestesc despre ea. Este vorba despre asta, un box set elegant, cu 12 ore de muzica de la Buddha Bar, in editie speciala numerotata (din 15,000, numarul pe care l-am primit eu e deja 9155).

In weekend blogul nostru a implinit cinci ani. Timpul s-a scurs asa de repede, incat am realizat post-factum ca am trecut peste aniversare. In octombrie 2006, eram singura agentie de PR cu blog colectiv, cu autorii la vedere, cu poza, bio si semnatura, cu motan blogger. Am fost primiti cu "incurajari" de la bun inceput, toata lumea isi imagina ca altceva nu ne-ar duce capul sa scriem pe blogul nostru decat chestii piaristice despre clientii pentru care lucram. Si ca oricum vom inchide blogul dupa cateva luni, cand moda va fi trecut.

Dar cum am fi putut sa ne inchidem blogul cand, an de an, el ne-a invatat atatea lucruri, ne-a ajutat sa cunoastem si sa intelegem mai bine atatia oameni, sa punem pe tapet probleme ale industriei despre care nimeni nu vorbea sau nu scria. Suntem, si in raport cu clientii nostri si in raport cu blogul, avocatii relatiilor pe termen lung.

Pe aceeasi idee, n-am urmarit nici cu blogul nostru, dupa cum nu urmarim nici in proiectele cu alti bloggeri, criteriile cantitative de succes. Dar la capitolul obiective calitative, a "livrat" peste asteptari intotdeauna.

Dacă bugetările sunt finalizate, iar anul acesta, cu intrarea în Uniunea Europeană, simţim cu toţii parcă mai acut nevoia să devenim europeni inclusiv prin discurs - e momentul să ne gândim la o agenţie de PR.

Pe partea de marketing am mai lucrat cu agenţii de publicitate, de BTL, de branding, dar cu PR-ul am mai întârziat. De altfel, buna regulă a PR-ului spune că mai întâi trebuie să faci, şi apoi să spui, deci suntem în regulă.

Să presupunem, prin absurd, că în lumea reală ar putea apărea o situaţie de genul: niciun om nu mai este muşcat de vreun câine, în schimb, toţi oamenii (sau majoritatea lor) se apucă de muşcat câini. Mai este o ştire când un câine este muşcat de un om (cei care au trecut pe la Facultatea de Jurnalistică sau similar ştiu celebrul exemplu despre care vorbesc acum)? Evident că nu, este doar un fapt divers.