Când mă gândesc la copilăria şi la adolescenţa mea, îmi vin în minte momente şi trăiri pe care le asociez cu cărţile citite atunci. Lectura mi-a ocupat întotdeauna o bună parte din timp, furându-mi nopți întregi uneori. Ştiu, fără nicio îndoială, că fără cărţi viaţa mea nu ar fi fost la fel de frumoasă şi de plină şi eu nu aş mai fi fost eu.

Ținând cont de faptul că uneori îmi petreceam ore întregi la rând cu o carte în brațe, infograficul văzut zilele trecute m-a şocat. Se pare că social media este responsabilă pentru scurtarea capacității de concentrare de la 12 minute, acum 10 ani, la 5 (cinci!) secunde astăzi şi cei mai afectaţi sunt tinerii. Mi se pare ireal să nu te poţi concentra asupra unei singure acţiuni pentru mai mult de 5 secunde…

Nu trebuie să fii rege pentru a păşi într-un palat, nu este necesar să fii Moş Crăciun pentru a face un lucru cu adevărat deosebit în preajma sărbătorilor de iarnă. E suficient să îţi doreşti într-atât de mult să dai viaţă ideii care ţi-a încolţit în minte încă de la începutul acestui an şi să te lupţi pentru a o creşte ca pe propriul copil.

Poate credeţi că e cam târziu să scriu un articol despre Portret de familie – iniţiativa Foto Union, care a născut atâtea zâmbete şi a şters atâtea griji de pe feţele tuturor celor care au trecut pragul studioului – însă nu este deloc aşa. Proiectul lui Cristian Şuţu şi Radu Bădoiu mi s-a părut a fi pe cât de firesc, pe atât de fabulos, şi spun asta deoarece timp de o săptămână, casa lor a fost asemenea unui han din secolul al XIX-lea, în care tu, drumeţule, te puteai aciua pentru un ceas-două. Aici, te întâmpina căldura, dar nu neapărat acea căldură care-ţi alunga frigul de sub haină, ci căldura unor oameni care te invitau să zâmbeşti, să bei o ceaşcă de cafea, să asculţi o poveste sau să cânţi.

În platou, adică, în rândul publicului invitat să susțină cei 12 candidați rămași în cursă de acolo, din studiourile ProTV? Răspunsul la întrebare are foarte mult de-a face cu contul meu de Twitter și cu modul în care social media funcționează. Pe căi misterioase. Câteodată.

Vocea României e prima emisiune concurs care mi-a atras atenția după multă vreme. Ca foarte mulți dintre cunoscuții mei, fără să-mi dau seama, dar și fără să-i simt lipsa, am cam abandonat televiziunea în ultimii ani. Dar VR a fost un concurs la care m-am uitat, întâmplător, chiar de la început, și care m-a prins teribil.

Si m-am mai si bucurat pe aceasta tema, cu toate ca marketingul direct e ceva la care am dezvoltat o repulsie in ultima vreme. Poate si unde tot constat ca prieteniile de pe FB sunt abuziv transformate in legitimare pentru DM. Tot mai multe si mai enervante. FYI, le sterg fara sa le citesc...

Revenind. In tot acest context, am platit pentru ceva ce s-a dovedit a fi un DM, si am fost asa de incantata de idee si mai ales de executie incat, voila, m-am gandit sa si povestesc despre ea. Este vorba despre asta, un box set elegant, cu 12 ore de muzica de la Buddha Bar, in editie speciala numerotata (din 15,000, numarul pe care l-am primit eu e deja 9155).

M-am întors de la BIZ Social Media Snow Camp cu multe gânduri şi idei, majoritatea născute în urma unor prezentări, dar „mestecate” bine în pauzele dintre workshop-uri şi în timpul discuţiilor de la masă. Într-adevăr, nu s-au spus foarte multe lucruri noi, însă, a contat mult modul în care informaţiile au fost livrate de către vorbitori. Nu o să vorbesc despre fiecare prezentare în parte, deoarece Sonia a făcut asta foarte bine într-un articol anterior, ci o să extrag câteva idei care mie mi se par importante pentru companii.

Omul de Social Media. Exact, persoana din companie, dedicată administrării activităţilor de SM şi nu, nu vorbesc despre secretară sau băiatul de IT (care se pricepe la tehnic), deoarece nu ei sunt cei mai potriviţi pentru asta. Bogdana a avut o prezentare pertinentă pe acest subiect, chiar dacă nu e prima dată când face referire la el. Mi-am dat seama că, în continuare, foarte puţine companii din România au o persoană dedicată unui asemenea job, pe când şi mai puţine se bucură de o echipă de social media. Într-adevăr, există multe companii care externalizează acest serviciu agenţiilor de digital, dar, personal, cred că aceasta nu este cea mai bună direcţie, dintr-un motiv foarte simplu – dedicarea.

A doua ediție de Biz Social Media Camp, în varianta Snow, numai cu numele însă, se desfășoară zilele acestea la Pârâul Rece. Ca și la ediția precedentă, sunt prezenți bloggeri, oameni din companii și oameni din agenții de PR și digital. Spre deosebire de ediția din iulie, când nu știam exact la ce să ne așteptăm, am ajuns joi aici cu certitudinea că vom afla lucruri noi și interesante despre peisajul social media din  România și că vom cunoaște îndeaproape oameni faini, ca și blogurile pe care le scriu.

Ca să începem cu începutul, am ajuns în Predeal pe o vreme superbă, care aducea cu un început de primăvară și nu de iarnă. Odată ajunși la pensiune, i-am urat “La mulți ani!” “Mariei Ursulețu”, care a făcut o treabă minunată cu acest eveniment.