Am primit ieri de la unul dintre clientii nostri internationali un studiu. Tara noastra era inclusa, alaturi de alte doua, intr-o extensie a unei cercetari realizate la nivelul “Europei mature”. Foarte frumos, e minunat ca suntem inclusi, in fine, in studii europene si ca ne mai putem compara astfel rezultatele cu ale altora.

Singura mica problema a studiului era insa aceea ca studia un produs… care nu exista in Romania. 200 de intervievati au primit un chestionar si au raspuns cu constiinciozitate la intrebari despre un produs pe care, evident, nu l-au folosit niciodata, pe care, evident, n-aveau de unde sa-l cunoasca, de care, evident, nu aveau cum sa stie daca sunt multumiti sau nu.

Nu ştiu când am făcut cunoştinţă cu muzica lui Jean Michel Jarre. Având piese electronice fără “vorbe”, era printre puţinii artişti occidentali care puteau intra pe playlist-urile radiourilor publice româneşti de dinainte de 1989. Data “oficială” la care a început pentru mine aşteptarea întâlnirii de aseară este 1986, anul în care am văzut pe VHS înregistrarea concertului său de la Houston.

Pentru un om obişnuit să adune audienţe de ordinul milioanelor, în spaţii deschise, decizia de a face asemenea nano-concerte, cum a fost cel de la Polivalentă e ciudată. E şi o ocazie unică, probabil, de a-l vedea pe Jarre up close. Când faci parte dintr-o mulţime de 1, 2, sau 3,5 milioane de oameni e greu de spus dacă mai vii pentru concert sau pentru atmosfera din jurul concertului… Aseară, Jarre a fost mai mult decât apropiat cu publicul. Cum i-am răspuns noi, e altă poveste.

Quantum of Solace e primul film cu James Bond la care ma duc fara curiozitatea omului care a lucrat in publicitate. A fost destul de clar din Casino Royale ca in viziunea duo-ului Haggis Craig, James Bond isi abandoneaza cariera din vanzari si revine la core business - la meseria de agent secret.

Din tot noianul de branduri care asezonau vechile filme si completau veniturile cand scirtiiau vanzarile de bilete, putine au mai ramas pe generic - Ford cu toata gama, de la ka la Aston Martin, Sony Ericsson - telefoane cu camere foto cu performante usor suprarealiste, Coca Cola cu o campanie de sustinere dar absenta in film si, posibil, Brioni. Costumele lui Bond sunt in continuare magnifice, acum si cravatele!

Ieri am avut o prezentare in cadrul primei conferinte de la PR Innovation & Strategy, evenimentul organizat de Evensys. Dupa multe discutii interne si alte discutii cu Cristi Manafu si Andreea Groenendijk de la Business Standard, subiectul a venit oarecum de la sine. Comunicarea in criza. Cu semnul intrebarii.

Prezentarea o gasiti aici (microsoft-powerpoint-comunicarea.pdf), dar bottom line, din punctul nostru de vedere, criza care ne inconjoara nu este decat un moment bun pentru PR sa-si demonstreze adevarata valoare, sa se ridice la nivelul standardelor profesionale pe care am tot tanjit sa le atingem si sa le avem recunoscute in ultima vreme.

Dincolo de veştile nu tocmai plăcute care vin dinspre economie, se întrevăd câteva elemente care par să echilibreze lucrurile. Mai clar, e adevărat, constructorii auto încearcă să taie costuri, dar în ultima vreme preţul maşinilor a scăzut, fără ca această scădere să aibă un impact major asupra rezultatelor financiare. Şi exemplele pot continua.

Dacă privim către piaţa muncii, situaţia este oarecum similară – tânărul cu experienţă de şase luni ca agent de vânzări, care apoi a fost făcut şef de departament, îşi va vedea salariul diminuat sau, poate, îşi va pierde slujba. De ce? Pentru că acum este efectul invers celui întâlnit cu câteva luni în urmă. Dacă până mai ieri multe companii angajau pe oricine, că doar era criză de personal, acum aceleaşi companii îi dau afară tocmai pe acei „oricine”, cu salarii peste competenţele lor şi se bazează pe cei care chiar ştiu ce se întâmplă în domeniul în care lucrează.