DAX, FTSE 100, Hang Seng, S&P 500 sunt bine cunoscuti celor care se intereseaza de cum ‘merge’ lumea afacerilor internationale. Performanta oricarei companii listate cuprinsa intr-unul din indicii respectivi este verificabila si transparenta. Ai innebunit?, veti spune, aici e un blog de PR si indicii de performanta sunt cu totul altceva in PR fata de pietele de capital. Sunteti siguri?… Pentru ca eu, unul, nu stiu de vreun indice de performanta pentru PR. De cand se afla profesiunea asta pe piata, masurarea performantei a fost calcaiul lui Achile. Ma rog, Achile din relatiile publice avea vreo cinci picioare, pentru ca, daca e sa stau sa numar, sunt vreo cinci calcaie - dar asta e alta problema.

Am multe motive pentru care subiectul de mai sus m-a îndemnat la scris. Colegii de agenţie şi de breaslă, studenţii, clienţii, prietenii, cunoştinţele, de aici şi din străinătate, toţi am început de undeva, cei mai mulţi dintre noi în locuri care nu aveau nimic de-a face cu planurile noastre din facultate, făcând lucruri pe care nu ne imaginam că trebuie să le facem, acumulând experienţe care acum ne fac să zâmbim, nostalgic sau strepezit…

Sunt sigură că fiecare dintre noi are un prim pas în carieră, o primă poveste care acum îi revine în minte ori de câte ori mai şterge praful de pe CV sau cineva îl întreabă - ei, şi tu cum ai început?

Dacă bugetările sunt finalizate, iar anul acesta, cu intrarea în Uniunea Europeană, simţim cu toţii parcă mai acut nevoia să devenim europeni inclusiv prin discurs - e momentul să ne gândim la o agenţie de PR.

Pe partea de marketing am mai lucrat cu agenţii de publicitate, de BTL, de branding, dar cu PR-ul am mai întârziat. De altfel, buna regulă a PR-ului spune că mai întâi trebuie să faci, şi apoi să spui, deci suntem în regulă.

Sfârşitul de an m-a prins în postura de gazdă (nu, nu mi-am dorit asta sub nicio formă, cred că am fost pedepsită). Şi cum unul dintre prietenii veniţi în vizită a ţinut morţiş să prezinte la lume copilul de numai „trei anişori”, fiecare din cei veniţi să sărbătorească intrarea în UE la mine acasă a trebuit să joace rolul bonei la un moment sau altul.

Îndatoririle erau relativ simple: cineva trebuia să îi citească/traducă progeniturii filmele, desenele animate la care avea chef să se uite (şi DVD-uri erau multe…) Ca să nu creadă nimeni că aş vrea să scap de sarcina de a fi bonă, m-am oferit să păzesc copilul într-o după-amiază când un post de televiziune naţional programase Finding Nemo. Îmi cer scuze, ar fi trebuit să spun „În căutarea lui Nemo”. 

În noaptea de Anul Nou, care aici este noaptea de Sf. Silvestru, am aflat de ce e Viena aşa de somnoroasă şi de plină de tabieturi în tot restul anului. Vienezii petrec şi ei Anul Nou în stradă, mai precis pe toate străzile din interiorul inelului central al oraşului. Toate restaurantele sunt deschise, ok, nici o surpriză aici, dar şi toate cafenelele sunt deschise, iar gheretele şi tonetele pregătite de primărie împânzesc inelul ca să nu lase pe nimeni să întâmpine 2007 fără o bere, un covrig, o cană de vin fiert sau un pahar de şampanie. Sau, la limită - aşa cum vedeţi în poză - fără o porţie de tort de ciocolată, în cea mai bună tradiţie imperială. N-am rezistat tentaţiei tortului, pe care abia apucaseră să se răcească straturile de ciocolată şi caramel…

Primăria din Viena s-a ocupat de muzică, multă şi de toate genurile, dar nu s-a ocupat de artificii. Aşa încât ele au debutat o dată cu lăsarea serii şi nu s-au încheiat după ora 12, aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci au continuat să asalteze oraşul, din toate direcţiile, derutante şi colorate, până mult în noapte. Dacă petrec Crăciunul în familie, de Sf. Silvestru mulţi dintre vienezi şi cei mai mulţi dintre turişti se regăsesc pe străzi, iar cocktailul lingvistic îţi arată încă o dată că eşti în miezul Europei, cu ungurii, cehii, italienii, slovacii, austriecii alături, toţi amestecând cu curaj berea, şampania, vinul fiert şi punch-ul de fructe de pădure într-o noapte plină de lumini.