Monday, 16 October 2006 10:52

Cifrele, PR-ul și americanii

Written by

M-am văzut în ultimii ani victima globalizării dintr-o perspectivă la care nu m-aş fi aşteptat. Am avut a spune în repetate rânduri jurnaliştilor care ne cereau cifre cu privire la clienţii noştri, activi în România, că nu putem da publicităţii nici un fel de date financiare de vină fiind… americanii.

Cunoscuţi fiind noi ca oameni creativi în a găsi scuze pentru orice, vă daţi seama câte parale dădeau jurnaliştii pe spusele mele, deşi era purul adevăr. Cum adică? Americanii care nu se sinchisesc în general prea mult de ce se întâmplă la noi în ţară, şi-ar pierde timpul preţios instruind agenţii de PR din România să pună beţe în roate jurnaliştilor din România când li se cer rezultate financiare ale unor companii active în România?

Friday, 13 October 2006 09:30

Îmi place... nu-mi place

Written by

E frumos în PR. Nu mi-a luat mult prea mult să-mi dau seama de asta. Pot să lucrez numai cu oamenii care îmi plac şi ei mă mângâie pe burtică şi mă scarpină în cap, iar eu închid ochii şi torc… torc… Da. Torc. De ce vă miraţi? Dar nu despre torsul meu era vorba, ci despre lucrul cu oamenii care îţi plac. Pentru ei fac orice – mă dau de-a rostogolul şi ajung până în locurile cele mai imposibile. Şi nu e greu, pentru că o fac cu plăcere. Iar ei ştiu să aprecieze eforturile mele.

Wednesday, 11 October 2006 13:30

Nedumerire de... inginer

Written by

Este cea de-a treia oară când încerc să scriu ceva pentru blog. Primele două tentative nu au trecut de cenzură, pentru că „stilul nu se potrivea”. Ce vreţi, un inginer va scrie întotdeauna ca un inginer… Şi pentru că veni vorba, am o nedumerire. De inginer.

Tuesday, 10 October 2006 10:50

1,2,3 carieră dacă vrei...

Written by

Hotarat lucru! Trebuie sa desfasuram neaparat, si cat mai repede, o campanie de comunicare anti-PR si… comunicare! Altfel, riscam ca toate fetele de la „prietena lunii” din revistele pentru barbati sa intre in PR si sa ne faca noua concurenta!!! Pentru ca, nu-i asa, nu-ti trebuie nici macar studii de profil – basca alte calitati - ca sa devii un om de comunicare de succes, dupa cum aflu dintr-un articol recent din presa.

Articolul promoveaza ideea ca poti sa ajungi sa castigi mii de euro in cateva luni, fara sa ai neaparat o specializare, domeniile date drept exemplu fiind, citez (fix in aceasta ordine): „informatica, comunicarea, moda si PR-ul”. M-as intreba de ce intre comunicare si PR se interpune moda, dar mi-e teama sa nu gasesc, Doamne fereste!, vreo legatura…

Monday, 09 October 2006 14:48

Am intrat în rrrrândul lumii!

Written by

Va multumesc va multumesc va multumesc! In urma eforturilor colective ale celor 450 de vizitatori care mi-au citit panseurile si mi-au inteles suferintele, sunt, in fine, Morale Officer!!! Dupa cum se vede si in dreapta, in lista de bloggeri. Cred ca am realizat o noua premiera, am demonstrat cum poti folosi comunicarea pe blog ca sa avansezi in cariera. Nu e rau pentru un motan, nu?

Monday, 09 October 2006 10:53

Soluții anti-molii?

Written by

Ne înţelegem atât de bine cu Luca pentru că nici lui nici nouă nu ne plac moliile. Ca să ştie toată lumea despre ce e vorba, moliile sunt acei pseudo-jurnalişti, care vin la evenimente fluturându-ţi pe sub nas o legitimaţie de presă executată la copiator sau, şi mai rudimentar, cu foarfeca şi cu lipiciul.

Sunt agresivi şi mizează pe câteva dintre slăbiciunile tradiţionale ale piariştilor:

Tuesday, 03 October 2006 15:37

Ofensiva tutelor

Written by

Daca literatura de limba franceza si cea de limba engleza pareau sa nu-si gaseasca vreodata vreun numitor comun, ei bine, asta incepe sa se intample acum. Un numar consistent de scriitoare, prolifice, tinere si pline de succes scriu pe banda rulanta elogii… tutelor. Antieroine care mai de care mai frustrate si mai lipsite de stralucire ne iau partasi la sirurile lor de esecuri pe care le transforma, cu de la sine putere, in titluri de glorie.

Am mai vazut asta, acum vreo 14 ani cand am calcat prima data intr-o cancelarie de scoala. Eram invatatoare si asteptam rezultatele admiterii la facultate. Una dintre colegele mele, trecuta de floarea varstei, vazandu-ma ca sunt cu nervii la pamant dupa examene, mi-a spus candida: “si eu am incercat de trei ori la Psihologie; in primul an am picat cu cinci sutimi, in al doilea an cu 50, si in al treilea an cu un punct jumate…” Am ramas interzisa si mi-am jurat ca, si daca pic intr-o prima instanta, voi face in asa fel incat sa nu ajung peste 20 de ani sa-mi consider esecurile academice drept singurele realizari.

Tuesday, 03 October 2006 14:45

Campanie de auto-prrrrromovarre

Written by

De ieri, sunt, la modul cel mai oficial cu putinta, singurul motan din Romania care are blog. De PR. Asa ca simt nevoia sa ma auto-prrromovez si m-am gandit ca, daca scriu pe blog, sefii mei cu sigurrrrranta ma vor citi si ma vorrrrrr remarrrrrrrrca. Tot ce as vrrrrea ar fi niste pliculete in plus in fiecare zi si sa ma lase si pe mine in curte in pauza de masa. Hello, se aude??? Si, in plus, mi-as dori un titlu nou. Sunt singurul de pe blog care n-are titlu si stiu eu ca titlurile conteaza, nu?

Tuesday, 03 October 2006 11:02

Deci

Written by

Cer scuze celor 300 de vizitatori care au trecut in ultimele doua zile pe blogul nostru, acesta este un editorial care explica ce si cum si care, probabil, ar fi trebuit sa fie primul post de pe blog.

De ce am vrut sa avem un blog? Cum suntem curiosi din fire, am aflat de ceva vreme de aceste instrumente de comunicare. Cum suntem oameni de PR, ele ne-au dat intr-o prima instanta frisoane. Si asta pentru ca, tehnic vorbind, blogurile iti pun la dispozitie o platforma electronica de comunicare, permitandu-ti sa spui ce vrei, cum vrei, despre ce vrei, sub ce nume vrei. Fara sa-ti asumi nici o responsabilitate, daca asta vrei. Orice om de PR care aude despre un asemenea instrument, ideal pentru raspandirea zvonurilor, a comentariilor rautacioase, a informatiilor neconfirmate si neoficiale are o oarecare retinere.

Saturday, 30 September 2006 10:47

Stradivarious

Written by

Nu ne-a fost in intentie sa comentam agenda culturala a Bucurestiului pe blogul nostru si nici sa demonstram ca avem o viata mondena intensa, dar intamplarea face ca o zi dupa Cristina, m-am nimerit si eu la Sala Palatului, la concertul lui Edvin Marton si al orchestrei Monte Carlo. Edvin, care detine un Stradivarius de peste 2 milioane de Euro si e prieten cu Yevgheny Plushenko, patinatorul. Scuze pentru modul in care i-am scris numele, l-am vazut scris numai in transcriere engleza si altfel nu stiu sa-l ortografiez. Deci, despre Edvin era vorba. Si despre mine, care sunt mare fan de patinaj artistic si de viori clasice cu povesti frumoase si cu sunet divin. Si care mi-am cumparat bilete de acum o luna, ca sa fiu sigura ca ajung sa fiu martor la o reinterpretare a clasicilor pe o vioara extraordinara…

Friday, 29 September 2006 14:42

Concurența stă la usă!

Written by

De vreo doua saptamani am inceput sa am probleme. In curtea noastra a aparut o pisica noua. Teoretic, nu trebuie sa ma ingrijorez, eu stau la birou si nu ies afara (desi asta imi doream), dar de cateva zile, pisica noua, despre care am aflat de la colegi ca de fapt e o pisica mai veche care a avut un career break si acum s-a intors la noi, sta la usa. E chiar sub nasul meu, o vad tot timpul cand stau pe scaunul meu - de fapt pe scaunul de sef, de care ma tin cu toate ghearele in fiecare zi. Auzisem ca e bine sa te tii de scaunul de sef cu dintii si cu ghearele, asa ca am aplicat cu incredere aceasta strategie, dar constat ca acum mananc bataie, pentru ca ghearele mele au distrus, practic scaunul si lumea in loc sa ma laude se uita la mine stramb.

Thursday, 28 September 2006 10:45

Igiena blogurilor

Written by

De cand am inceput sa ma obisnuiesc cu blogurile si sa incerc sa descopar rolul lor pe planeta, mi-au atras atentia o multime de articole din SUA, care, ca de obicei, e la ceva departare de noi si la acest capitol. Ca om de PR, ideea de blog - o chestie mai mult sau mai putin anonima, pe care oricine o poate folosi sa spuna orice despre orice altceva, fara riscuri, retineri si fara responsabilitate e datatoare de fiori. Nu am avut niciodata probleme cu opiniile asumate, dar cele venite de nicaieri si motivate de te miri ce, pot face foarte mult rau foarte greu reparabil.

Blogurile raman un lucru minunat - un spatiu in care esti singur in prezenta tuturor si poti spune lucrurilor pe nume asa cum vrei tu, fara cenzura. E si o forma de revolta impotriva comunicarii “oficiale”, care e de multe ori prea atenta la forma si prea putin atenta la continut. Le-am admirat de la distanta si acum, cand am la dispozitie propriul meu spatiu public/privat stiu ca mai devreme sau mai tarziu o sa ma farmece fara putinta de scapare.

Daca asa stau lucrurile, va invat eu, ca s-au gasit altii mai destepti sa-mi arate si mie.Care va sa zica, primesc zilele trecute un telefon de la un prieten care isi luase doua bilete la spectacolul „Un 10 perfect”, oferit de gimnastii romani in cinstea sommetului francofoniei. Auzisem absolut intamplator despre spectacol, si mi se parea interesanta ideea, dar nu-i dadusem prea multa atentie.

Era abia trecut de sase jumate dupa-masa cand m-a sunat tipul si m-a intrebat, stiindu-ma amatoare de astfel de evenimente - la o adica, unicat - daca nu vreau sa merg eu in locul lui, ca nu mai poate ajunge. Spectacolul era la opt. Biletele mi le lasase la ai mei. N-am stat pe ganduri, si, incantata, am tras haina pe mine si-am fugit de la serviciu spre casa, sa ma schimb, ca doar nu se cadea sa ma prezint asa la spectacol.

Thursday, 21 September 2006 14:38

Mă cheamă Luca!

Written by

Am ochi albastri si TOATA lumea ma iubeste. Cel putin asa cred… De cand mi-am gasit casa intr-o agentie de PR, viata s-a schimbat pentru mine. Incep diminetile citind ziarele la o cafea, atent la colegii care incearca sa-mi fure tabloidul preferat, pe care ma asez in fiecare zi. Continuu cu rutina de verificare a email-urilor de pe toate calculatoarele din birou. In general nu e nimic urgent, asa ca imi rezerv cate cinci-zece minute pe fiecare tastatura. Pentru toaleta de dimineata, bineinteles. Cele mai interesante activitati pentru mine sunt intalnirile cu clienti sau pregatirile pentru conferinte de presa. Nu as vrea sa fiu obligat sa aleg intre placerea de a sta intr-o intalnire, tolanit si in perfecta armonie cu clientul si febrila cautare a materialelor care vor fi puse in mapa de presa. Amandoua sunt activitati solicitante, desi intalnirile sunt ceva mai usor de suportat.

Thursday, 21 September 2006 11:11

Thank you for smoking... but no, thank you!

Written by

Am aflat despre cartea lui Christopher Buckley acum mai bine de zece ani, cand profesoara mea de PR Campaigns, o sudista din Tennessee, fumatoare inraita si cu un simt al umorului cu totul distinct, ne-a zis ca ar fi cazul s-o includem in bibliografia de curs. Pe vremea aceea, prigoana fumatorilor era la inceput, iar eu, ca o romanca adevarata, care si-a petrecut copilaria intr-o casa in care bunicul fuma pachete de Marasesti fara filtru cu convingere, ma uitam la californienii exilati la fumat pe prispa ca la niste ciudatenii ale naturii. Stiti cum e cu bibliografia de curs - de obicei, daca poti scapa de ea, exact asta faci. Am retinut intriga, mi-a intrat in cap denumirea trio-ului de lobby-isti, Merchants of Death, dar nu m-am dus direct in librarie sa iau cartea.

Tuesday, 12 September 2006 11:24

Ce-o mai fi și PR-ul ăsta?

Written by

Spre deosebire de alte profesii, in care pentru a explica cuiva cu ce te ocupi nu iţi trebuie mai mult decat cateva cuvinte, in PR lucrurile stau cu totul altfel. Pe mine cel puţin, de fiecare data cand ma intreaba cineva cu ce ma ocup, ma incearca o suita intreaga de stari si emoţii, care variaza de la mici semne de nervozitate, la exasperare. Asa… in funcţie de cel care intreaba.Sa luam, spre exemplu, cosmeticiana pe care am vizitat-o zilele trecute. Dupa o privire lunga, de cunoscatoare intr-ale oamenilor, ma intreaba: „Si…, cu ce te ocupi?” Intai ezit, pe fondul nenumaratelor incercari nereusite de a explica in doua vorbe ce-i cu meseria asta… Nici n-apuc sa deschid gura, ca ezitarea mea este gata categorisita. Cu satisfacţia omului care te-a ghicit de fapt din prima, grimasa ei spune clar - „hm, deci casnica”.

Wednesday, 27 September 2006 09:48

Etica cu multe fețe

Written by

Avem cateva subiecte favorite in PR - adica nu e ca si cum ar fi subiectele noastre preferate, dar sunt un fel de alpha stories de care nu scapam si pe care trebuie sa le comentam intr-un fel sau altul fie si numai pentru a ne defini ca profesionisti. Unul dintre ele se refera la etica. Spre deosebire de alte profesii, in PR se pare ca etica e o chestie pe care fiecare o intelege intr-un fel particular, extrema fiind ca o defineste ca pe un domeniu de care poti linistit sa te tii deoparte din momentul in care te-ai declarat profesionist. Cam ca un jucator de poker care, daca trece in liga campionilor, e de asteptat sa triseze.

Page 10 of 10

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 75 guests and no members online

Search