Tuesday, 10 July 2007 15:30

The Queen - un regal de PR

Written by

Cuprinsă de vâltoarea evenimentelor – nu ştiu câţi ani de la moartea prinţesei Diana şi comemorarea zilei sale de naştere – am revăzut filmul „The Queen”. Trecem peste evidenţe de genul Helen Mirren este o actriţă excelentă. Povestea este cea mai bună lecţie de PR, în care eroul principal – Regina – a făcut câteva erori simple. A decis să nu facă vreo declaraţie publică legată de moartea Dianei. Teoretic,  motivele oficiale păreau întemeiate: nu mai făcea parte din familia regală, prin urmare nu se impunea un anumit tip de reacţie din partea acesteia.

Thursday, 28 June 2007 10:46

Înființarea poliției animalelor în România

Written by

Am primit pe mail acest mesaj, si va rog sa ma ajutati si voi sa-l dau mai departe. Recunosc, e un mesaj foarte interesat, dar cum ma numar printre putinele necuvantatoare cuvantatoare, ma simt obligat sa vi-l supun atentiei. Multumesc pentru ajutor! Frffrfrfrfrffr

Salut!,

mai jos iti trimit un site unde poti semna petitia pentru infiintarea politiei animalelor si in romania. proiectul de lege exista, doar trebuie sa fie cat mai multi sustinatori. te rog mult de tot, daca poti sa semnezi si sa mai transmiti si la alte persoane care crezi ca ar intelege chestia asta. nu te implica cu nimic, nu va trebui “sa dai cu subsemnatul …”, dar poti avea satisfactia ca ai ajutat fiinte care nu se pot ajuta singure. http://www.thepetitionsite.com/takeaction/107215425 Petitie pentru sustinerea proiectului B486/08-05-2007 - Infiintarea Politiei Animalelor in Romania.

Mulți îmi tot laudă litoralul bulgăresc, aşa că m-am decis să vă laud şi eu litoralul autohton. Merită să mergi la mare în staţiunile româneşti, fie şi numai pentru că toţi cunoscuţii te vor considera cel puţin excentric. Nu mai trebuie să povestesc cum hotelierii noştri sunt aceşti magicieni ai cifrelor, care – nu ştiu cum şi sunt invidioasă din cauza asta – reuşesc să facă un sejur la noi să coste tot atât cât unul cu tot cu transport, cazare şi gâdilat în tălpi în Spania, Grecia sau Turcia.

Dar nu pot să nu adaug şi eu o scurtă istorioară în ton cu experienţele traumatizante cu lucrătorii din servicii de pe litoral. În câteva vorbe: complex hotelier cu apartamente de trei şi cinci stele, ospătari proaspăt aterizaţi pe litoral, şefi de sală uşor stresaţi, meniuri inexistente şi cameriste cărora nu le plăcea monotonia.

Thursday, 14 June 2007 10:43

Sono un Italiano!

Written by

Şi nici măcar no lo sapevo, dar Interrrnetul mă învaţă atâtea lucrrruri! Ca să vedeţi cât de bine ştiu să-l folosesc, m-am dat azi pe statistici la Blog şi am constatat astfel că sunt popular în Italia. Cineva de acolo (cine, cine, de unde, de unde) s-a întrebat pe google.it Ma che ama Luca? şi, ce să vezi, a dat peste mine. Mă cheamă Luca, măi! Scrieţi cu diacritice!!! Şi, în general, nu mai discutaţi cu mine despre dragoste şi alţi demoni, e un subiect delicat.

Wednesday, 13 June 2007 15:24

Alpha Dog

Written by

Acum vreo trei luni dacă mă întreba cineva ce părere am despre Sexy Back al lui Justin Timberlake răspundeam foarte simplu: BLEAH! Acum CD-ul lui Justin a transformat maşina mea într-o discotecă pe patru roţi şi-mi strică imaginea de om serios în ochii tuturor celor care mă întâlnesc în trafic. Culmea este că, dacă înainte refuzam cu obstinaţie fie să şi încerc să ascult respectivul album, l-am descoperit şi m-am îndrăgostit de el nu datorită performanţelor muzicale ale lui Timberlake, ci datorită celor cinematografice.

Respectiv datorită rolului său din Alpha Dog. Care este un film realizat după un fapt real şi îngrozitor, inspirat sintetizat într-un afiş de film foarte bun, un fapt pe care, pe toată durata filmului, deşi îl anticipezi, refuzi să crezi că se va întâmpla totuşi.

Thursday, 07 June 2007 15:26

Lecții de jurnalism, made in USA

Written by

În ultimele zile, aproape toată presa a dedicat spaţii largi valului de sinucideri, omoruri şi alte ştiri rupte parcă din filmele de groază. Nu vreau să discut acum despre respectivele cazuri sau cât de mult s-a bătut (şi se mai bate) monedă pe aceste subiecte. Ci mai degrabă despre urmările lor. Nu vă gândiţi că mă apuc acum să fac previziuni legate de ce exemple dau ştirile cu pricina şi altora aflaţi într-o perioadă mai puţin fastă a vieţii lor. Nicidecum. Mă gândeam doar că zilele trecute aceste ştiri au generat dezbateri ample la TV legate de oportunitatea lor şi de genul de publicaţii/televiziuni care trăiesc din asemenea poveşti. Şi cam atât.

Nu fac sub nicio formă o pledoarie pentru interzicerea acestui gen de presă. Nu e treaba mea asta. Însă am avut un exemplu foarte interesant despre abordarea unor evenimente similare în Statele Unite. Ieri, în pauza dintre două pase la meciul România – Slovenia, butonam telecomanda, cu scopul precis de a enerva audienţa masculină, când am dat de o înregistrare a emisiunii lui Oprah Winfrey. Subiectul mi s-a părut interesant, aşa că am renunţat să mai enervez bieţii oameni care doreau să vadă meciul şi m-am mutat la alt televizor.

Saturday, 02 June 2007 15:28

Olimpiadele Comunicării 2007

Written by

Am preferat să scriu despre Olimpiadele Comunicării după ce ele s-au încheiat, ca să pot avea o imagine de ansamblu. Anul acesta n-am reuşit să ajung la preselecţie, am fost doar în juriul “turneului final” de la proba de Relaţii Publice. O să-mi permit să vă povestesc şi de bune şi de rele, pentru că relele le-am discutat deja cu Dragoş, Dragoş şi Marius şi ştim cu toţii pe care le putem remedia şi pe care nu.

Pentru participanţi, ştiu că e greu pentru că Olimpiadele se suprapun cu sesiunea. Pe de altă parte, prezentările muncite şi echipele închegate arată că, şi în condiţii grele, dacă pui pasiune într-un proiect, îţi iese. Pentru juriu e greu pentru că vedem într-o zi 12-13 echipe, cu tot atâtea briefuri şi tot atâtea propuneri de rezolvare. E greu şi pentru că ne dorim întotdeauna să fim corecţi şi să respectăm munca viitorilor noştri colegi.

Thursday, 31 May 2007 11:13

Meet the press vol.2

Written by

Am rămas în urmă cu posturile în ultima vreme, dar au avut fetele grijă să compenseze. La ultima discuţie cu starurile presei economice internaţionale, problemele noastre erau legate de responsabilitatea asupra informaţiilor incorecte şi de perioada de documentare. Intuitiv, ştiam că presiunea timpului - accentuată şi mai mult de online - reduce la minimum, sau la zero, timpul de documentare şi de verificare a informaţiilor. Şi atunci, ce te faci când informaţiile fierbinţi pe care le ai, eventual despre companii cotate la bursă, nu se verifică ulterior? Cine plăteşte?

Tuesday, 29 May 2007 13:20

Piratii din Caraibe 3

Written by

Nu vă speriaţi, nu am de gând să povestesc filmul. Şi asta nu pentru că intriga ar fi excesiv de complicată. Ci pentru că filmul merită văzut datorită replicilor pline de umor şi efectelor speciale care, povestite, şi-ar pierde din efect. Apoi, este păcat să-l pierzi pe  Johnny Depp care, prin interpretare, a asigurat succesul Piraţilor din Caraibe. Şi în fine, nu vreau să stric plăcerea acelora care nu au apucat să meargă la cinema.

Ceea ce vreau însă să subliniez este faptul că vorbim despre un film de la care producătorii se aşteaptă la încasări de peste un miliard de dolari şi la care şi-au adus contribuţia doi români.

Friday, 25 May 2007 13:25

O noapte... muzeozoica!

Written by

Sâmbăta trecută a fost a treia ediţie a Zilei Internaţionale a Muzeelor, ediţie la care au participat şi mai multe instituţii de cultură de la noi. Cu această ocazie muzeele sunt deschise până la miezul nopţii, vizitatorii intră fără să plătească bilet şi au loc o serie de activităţi. Mi se pare un concept de promovare excelent, mai ales că la noi există muzee care se confruntă cu mari probleme privind numărul tot mai scăzut de vizitatori.

Anul trecut, mergeam eu spre minunatul cartier Berceni şi înjuram de mama focului că se lucra în paralel pe Tineretului şi Şerban Vodă. Pentru cine nu ştie, sunt cele două căi de acces spre Berceni din centru. Acum mă gândesc cu o extrem de mare nostalgie la acele vremuri minunate, când reuşeam recordul de a ajunge acasă din Cotroceni în numai o oră. Ce viaţă… (a se citi o lacrimă nostalgică în colţul ochiului drept).

Monday, 14 May 2007 13:51

Lăsați cafeaua să zburde liber!

Written by

Sunt un MARE amator de cafea Starbucks. Atât de mare, încât am ales destinaţii de vacanţă bazat pe existenţa, sau nu, a lanţului american în respectivele oraşe. Barcelona, Paris, Atena, Viena, Londra… Şi acum, când stau pe terasa cafenelei din Bucureşti, am senzaţia ciudată şi plăcută că sunt în vacanţă. Ce mai, am fost, şi continuu să fiu, încântat că, în sfârşit, grecii de la Marinopoulos au descoperit România. Dar încântarea e dată NUMAI de cafea. Care nu e nici grecească şi, mai ales, nici românească. În rest, totul, cu excepţia interiorului standard de Starbucks, degajă o atmosferă cu adevărat balcanică.

Monday, 14 May 2007 10:27

Vocea neutrrrralității

Written by

În mod clarrr, sunt un pisoi neutrrru

Daca pana acum nu v-am parrrut suficient de verrrtical, obiectiv, imparrrrrrtial samd, sa stiti ca de sambata sunt neutrrrru beyond any doubt. Si mult mai rrrelaxat…

Pentru ca am fost incrrredibil de nerrvos in ultima vreme, scuipam, zgariam si muscam pe toata lumea, ca sa nu mai spun ca bagam spaima in pisicile din currrte cand scapam pe usa pe lângă picioarele colegilor (mai exact ale colegelor, ca Andrrei e mai vigilent), fetele m-au dus sambata la doctor sa ma opereze de nervi, draci si alte bazdacuri care ma napadisera, se parre, de prea mult strrrres la locul de munca ;-) .

Si de atunci incoace, mi se “farrrfaie” de toata lumea… Frrrrr….

Thursday, 10 May 2007 15:16

Pe vremea mea...

Written by

De obicei astea sunt trei cuvinte pe care o femeie evită din toate puterile să le spună, pentru că sunt o implicită recunoaştere a faptului că e bătrână - că nu mai face parte din generaţia momentului, X, Y, W sau cum s-o mai numi ea, ci că face parte dintr-o altă generaţie, premergătoare, cu care “tinerii din ziua de azi” au destul de puţine în comun. Ei bine, puţin îmi pasă de conotaţiile obişnuite şi de zâmbetele în colţul gurii, adevărul e că, trăind într-o meserie care a crescut în România în zece ani cât altele într-o sută, pe vremea mea chiar era foarte altfel.

Într-una din zile, în febra pregătirii unui eveniment primesc un telefon. „Bună, Florenţa, ce mai faci, cum îţi merge” şi alte politeţuri de profil. Şi continuă: „Auzi, ţi-am trimis o invitaţie la un eveniment al nostru de mâine. Ai primit-o?” Eu: „Nu, dar pe ce adresă ai trimis-o?” Răspuns: evident, adresa pe care o aveam când lucram în presă (ACUM DOI ANI). Discuţia s-a încheiat destul de repede. Nu mai eram „în presă”, deci telefonul dat era inutil.

Sunday, 06 May 2007 15:12

Parfumul

Written by

Foarte multe se adună în spatele acestui post - amintirea unui curs de teoria comunicării în care am auzit prima dată vorbindu-se despre carte, undeva prin ‘94; prima lectură a cărţii, care n-a durat mai mult de câteva ore şi care mi-a rămas neclintită în memorie nu pentru ea însăşi, ci pentru emoţiile şi senzaţiile fizice pe care ţi le insuflă; amintirea tuturor parfumurilor care m-au cucerit pentru un anotimp sau pentru totdeauna de atunci încolo; amintirea unui drum cu avionul înapoi de la Paris, în timpul căruia, ca să scap de trăncăneala a două precupeţe care se întorceau din China cu paporniţe uriaşe de rafie am citit cartea pentru a doua oară, de data asta în franceză; şi multe altele.

Friday, 27 April 2007 14:52

Și eu am fost Raluca Stroescu

Written by

În ultima zi, numărul de menţiuni ale numelui Ralucăi Stroescu indicate de o căutare Google a crescut de la 13.000 la 62.000. E subiectul pe care l-am întâlnit şi l-am discutat azi în toate cercurile, subiectul care i-a mişcat pe toţi cei cu care am vorbit. Primul impuls ca om de PR ar fi fost să tac din gură – e un subiect controversat, o criză. La limită, cinic vorbind, aş fi putut privi totul ca pe o oportunitate de business, în fond avem experienţă pe comunicare de criză. Dar înainte să fiu om de PR rămân om – şi ecourile pe care această tragedie mi le trezeşte sunt atât de vii şi de amare că nu pot să mă abţin.

Tuesday, 24 April 2007 10:24

Elefantul și șoricelul

Written by

Sunt sigur că multă lume se întreabă pe unde am umblat în ultima vreme, cum de n-am mai scrris nimic. Ştiu eu un banc cu elefantul şi şoricelul care mi se potriveşte - elefantul îl întreabă pe şoricel “mă, cum eşti tu aşa de mic şi de amărât pe lângă mine care sunt mare şi dacă vreau te fac praf etc etc etc” la care şoricelul răspunde “păi da, măi, elefantule, da eu am fost şi bolnav…” Deci dacă vă interesează ce a fost cu mine, aflaţi că am fost şi bolnav. Şi, spre deosebire de toţi colegii mei, am stat la serviciu în tot acest timp. Am înghiţit pastile şi, dacă stau bine să mă gândesc, am înghiţit multe, până când l-am prins în curte pe King Kong şi l-am altoit eficient. Am aproape doi ani experienţă şi asta se vede şi pe câmpul de luptă. Din curte.

Monday, 09 April 2007 14:55

Expoziție de bijuterii Rene Lalique la Paris

Written by

Până azi ştiam destul de puţine despre Rene Lalique, iar numele lui era, în mintea mea, asociat numai cu creaţiile în sticlă, cristal, cu flacoanele de parfum create pentru un alt contemporan celebru, Coty. Primăvara asta, însă, Senatul francez a reunit la Muzeul Luxembourg o colecţie impresionantă de bijuterii semnate Rene Lalique, bijuterii care, conform opiniilor vremii, reinventau arta decorativă în perioada 1890 – 1910. Ele reintroduceau pietrele semipreţioase, cornul şi coralul, alături de pietrele preţioase, în combinaţie cu o tehnică pe care Benvenuto Cellini o cunoştea şi chiar o teoretizase, dar pe care lumea o uitase vreo 350 de ani – tehnica emailului.

Saturday, 31 March 2007 14:43

300

Written by

Am ezitat mult până să scriu acest post şi bine am făcut. Am văzut filmul de două ori deja, am tropăit o săptămână întreagă văzând trailerele şi citind review-urile pe internet, am comandat deja coloana sonoră şi aştept să iasă dvd-ul când va ieşi. De ce am ezitat să scriu? Pentru că, aşa cum scria cineva foarte bine în Time, 300 este un film făcut după o bandă desenată, făcută după un film, făcut după o povestire a unei întâmplări istorice. Literalmente. Iar mie îmi lipsea, până în această dimineaţă, un element esenţial în judecarea lui, şi anume banda desenată originală. Pe care am văzut-o în Waterstones şi aşa am priceput.

Wednesday, 28 March 2007 14:44

Relații cu publicul

Written by

…sau cum să pui clienţii pe fugă în numai 5 minute!!!

O bună prietenă a mea vrea sa-şi cumpere telefon mobil de la un magazin online. Vede ditai formularul de comandă, îi e lene să-l completeze, mai ales că nu scria nicăieri ce culori disponibile au pe stoc pentru modelul acela, şi se hotărăşte să sune.

Tuesday, 27 March 2007 14:46

Capital - Top 100 Feminin

Written by

Azi, revista Capital a lansat cea de-a patra editie a topului celor mai de succes femei din Romania. M-am amuzat cand am primit invitatia la conferinta de presa, chiar am sunat sa verific daca e pe bune, pentru ca a fost pentru prima oara cand am participat la o conferinta de presa ca invitat si nu ca organizator. Unde mai pui ca organizatorii erau jurnalisti de data aceasta… deci chiar pe dos fata de cum stiu eu… in fine

Thursday, 15 March 2007 13:39

Errare humanum est, perseverare...

Written by

Trebuie să vă spun încă de la început că îmi plac situaţiile de criză. Ştiu că sună strident, dar asta e – sunt situaţiile în care mai toată lumea din companii îşi aduce aminte că există comunicare, relaţii publice şi planuri de criză. Mai mult, sperietoarea e uneori atât de mare, încât mulţi se pregătesc din timp, cu seminarii, programe şi planuri, implicând atât top managementul cât şi, uneori, field managementul. Şi au dreptate să fie precauţi şi să se pregătească. La urma urmei s-au scris volume întregi despre cum trebuie administrate situaţiile de criză, drept pentru care e clar că ceva, ceva tot e în ideea de planificare.

Wednesday, 14 March 2007 14:47

PR Forum - my personal favourite

Written by

Ieri am lipsit o zi întreagă din agenţie, ceea ce e foarte rar. Am fost curioasă să văd cât mai multe prezentări şi seminarii la PR Forum şi, în plus, traficul din Bucureşti te descurajează să faci naveta între Crowne Plaza şi Cotroceni în mijlocul zilei. Mulţi dintre noi am venit şi am plecat cu aceleaşi prejudecăţi, semn că teoria disonanţei cognitive pe care o menţiona în prezentarea sa reprezentantul Coca-Cola, fără să o numească, funcţionează în continuare. Nu mai funcţionează altele - de genul, orice spunem va influenţa publicul căruia ne adresăm - acum afirmaţiile, cel puţin în rândul publicului inteligent şi formator de opinie, la rândul său, sunt mai mult un fel de invitaţii la cercetare, la analiză. Iar platitudinile ajung la ţintă - în cazul aceluiaşi public - doar că ţinta se numeşte recycle bin.

Friday, 09 March 2007 14:49

Cum ne facem noi că ne promovăm talentele...

Written by

Acum vreo doi ani eram în Franţa şi m-am bucurat enorm văzând la televizor promo-uri şi interviuri cu cast-ul unui nou film, în a cărui distribuţie era şi o româncă - filmul era Je vous trouve tres beau, iar actriţa era Medeea Marinescu. Trecând peste subiect - est europencele se aliniau în faţa unui fermier francez ursuz şi trecut de a doua tinereţe, alfat în căutarea unei… gospodine - filmul avea parte de o promovare consistentă, iar Medeea apărea într-o mulţime de talk-show-uri franţuzeşti, construindu-şi prezenţa cu graţie, pas cu pas şi ajutată cu generozitate de co-star-ul ei, Michel Blanc.

Page 8 of 10

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 72 guests and no members online

Search