Friday, 26 October 2007 09:25

Streets of Philadelphia - not quite the end

Written by

În ziua a doua m-am simţit obligată să experimentez partea internaţională a Conferinţei Internaţionale PRSA. Nu că nu aş fi fost avertizată de multă vreme că interesul americanilor faţă de orice se întâmplă peste ocean - orice ocean - e limitat. Dar voiam să văd ce mesaje primesc din partea “noastră”, a internaţionalilor, şi cum diferă ele de propria lor gândire. Ultima invenţie pe care o auzisem de la un băiat care consilia companii americane în spinoasele probleme ale Europei de Est era că românii sunt în majoritate musulmani! Probabil că omul fusese în excursie la mare mai multă vreme şi nu ştia cum să-şi justifice decontul….

Tuesday, 23 October 2007 09:27

Streets of Philadelphia - sequel

Written by

Ne-a atras în ziua a doua un seminar despre etică, pentru că, alături de evaluare, e probabil cea mai spinoasă problemă a profesiei noastre. Oameni practici cum îi ştim, americanii au invitat în grupul de prezentatori o şefă de agenţie, sugestiv intitulată Utopia Communications, care s-a poziţionat de la bun început ca o agenţie etică. Bunul început venea după un final mai puţin bun într-o agenţie mai mare - evident, n-am aflat care - din care Ann Higgins a fost dată afară pentru un acces de etică. Ann a reacţionat foarte bine, a plecat şi a încercat să-şi demonstreze ei şi industriei că etica are şi ea valoare. Şi chiar foarte mare. Câţiva ani mai târziu, agenţia îi creşte cu 25% pe an, mult într-o piaţă aşezată, iar Ann e fericită şi pe lângă activitatea propriu zisă susţine training-uri de etică pe la alţii care au nevoie.

Monday, 22 October 2007 09:42

Conferința PRSA 2007 - Philadelphia

Written by

Cum ştiu că nu toată lumea care citeşte blogul nostru e neapărat om de PR, PRSA vine de la Public Relations Society of America, respectiv cea mai mare organizaţie profesională din lume, care astăzi (while you were sleeping, pentru că e o diferenţă de fus orar de vreo şapte ore fix) a adunat într-o singură sală 3600 de reprezentanţi. Prin reprezentanţi înţelegând că numărul de membri e muuuult mai mare de atât. Noi am fost o specie ciudată, având de traversat un ocean şi nu strada ca să participăm la reuniune.

Anul acesta PRSA împlineşte 60 de ani. Ca şi Forţele Aeriene ale Statelor Unite, după cum am aflat de la Lyn Sherlock, o Brigadier General, director Office of International Scurity Operations, Political-Military Affairs Bureau, Senior Military Representative to the Department of State, Office of the Secretary of Defense. Cu un discurs foarte sec şi foarte interesant a propos de menirea relaţiilor publice în transmiterea ideilor şi conceptelor către public.

Ionuţ ne-a trimis un set de întrebări, acelaşi la care a răspuns şi Radu şi mi-a dat emoţii…

1. Considerati ca exista in Romania o companie care sa aiba un “corporate blog” “ca la carte”? Care ar fi aceasta? Dar vreo companie care sa fie un exemplu clar de “asa nu”?

Vreau să sper că nu s-a inventat încă o carte de bloguri şi că suntem încă la faza în care fiecare organizaţie să-şi poată face un blog după cum îi place şi după cum consideră că o reprezintă mai bine. Cum întrebarea ne vizează şi pe noi, n-aş vrea să dau aici exemple concrete şi promit că e singura eschivă în acest set de întrebări.

Monday, 22 October 2007 09:34

Cum să educăm sifonarii?

Written by

De la o vreme, mi se tot întâmplă lucruri ciudate. Azi-dimineaţă, când mă luasem la trântă cu traficul mirific din superba noastră Capitală, un bătrân mi-a mulţumit că am oprit la trecerea de pietoni să îl las să traverseze. Nu era, pe semne, obişnuit cu asemenea “tratamente”.

La fel de ciudat mi s-a părut când un jurnalist mi-am mulţumit că nu intenţionez să vând subiectul lui (”exclusivitatea”) pe la alte publicaţii. Din nou, nu era obişnuit cu acest gen de tratament din partea unei agenţii de PR. E drept, am mai discutat despre asta, s-a mai scris pe bloguri despre cum unii şi-au făcut un obicei din a cere şi a primi răspunsurile pentru alte publicaţii. Am avut surpriza să aud chiar: “bine măcar că au apărut ambele materiale în aceeaşi zi, chiar dacă am citit răspunsurile la întrebările mele în ziarul concurent”.

Friday, 19 October 2007 11:42

Ador știrile de la ora 5

Written by

Deşi e ora cinci dimineaţa şi aţi putea cu uşurinţă să atribuiţi efuziunea de mai sus lipsei de somn, ei bine nu asta e cauza. Adusă de un zbor inuman pe aeroport la cinci fără ceva, am profitat de beneficiile cardurilor Gold şi am intrat în business lounge - sala de aşteptare clasa I pentru pasagerii care călătoresc în scop de afaceri. Acolo, buletine de ştiri TV pentru oamenii de afaceri. Se vorbea româneşte, se prezentau ştiri “economice”, dar într-un mod care m-a făcut să mă întorc subit în timp, în momentele în care eram chemaţi la liceu de la şapte dimineaţa ca să pregătim programele artistice pentru luna ianuarie. Nu le mai spun mai tinerilor bloggeri ce se întâmpla în luna ianuarie, că nu vreau să-i traumatizez.

Thursday, 18 October 2007 11:48

Toolbox - instrumente de scris online

Written by

Dacă mai căutaţi diferenţe între blogger-ii de business şi cei individuali, iată încă una: abia azi am un pic de răgaz să scriu despre eveniment, deşi în lumea blogurilor impresiile sunt aşternute pe ecran inclusiv pe măsură ce se trăiesc (adică live pentru Alex). Asta nu înseamnă că sunt mai leneşă, dar înseamnă că blogging-ul este o activitate complementară… activităţii principale ;) .

Evenimentul în sine mi-a confirmat o parte din observaţiile pe care le-am notat şi în prezentare safer-blogging.pdf - mulţi bloggeri sunt jurnalişti, m-am bucurat să apuc să discut despre lume şi viaţă cu MC CristiVictor, Alex, Iulian, Claudiu şi în cadru organizat şi mai ales în afara lui.

Wednesday, 17 October 2007 13:59

Unde-s doi e o problemă

Written by

Discutam aseară cu Sorana, încercând să găsim o soluţie la o întrebare delicată – ce faci atunci când două publicaţii concurente îţi cer, aproape simultan, un interviu în exclusivitate cu unul dintre clienţii agenţiei? Cum pe mine m-a mâncat limba să încerc un răspuns în trei variante, Sorana m-a rugat să scriu eu acest post şi să vă invit să vă exprimaţi părerea.

Tuesday, 17 October 2006 09:27

Toată lumea se plimbă

Written by

De când a venit toamna, fetele îmi spun că toată lumea se plimbă. Pleacă şefi de redacţii, redacţii, şefi de agenţii, agenţii… Cât sunt eu de mic, mă pricep la asta. Înainte să împlinesc patru luni, schimbasem deja patru sau cinci case. O casă mai mare, dar cu oameni cărora nu le păsa de mine. Altora le păsa, dar mâncarea era proastă. Alţii îmi dădeau mâncare bună, dar îmi dădeau şi peste lăbuţe des - şi asta nu-mi plăcea defel.

Friday, 12 October 2007 11:55

3:10 to Yuma

Written by

De unde aş putea să încep? Poate de la a spune că nu sunt un fan al western-urilor, dar sunt un fan Russell Crowe şi asta m-a făcut să găsesc oareşce valoare inclusiv în “The Quick and the Dead” care, de fapt înseamnă “Viii şi morţii”… 3:10 to Yuma e un western în care protagoniştii sunt interpretaţi de un galez (Bale) şi un neo zeelandez (Crowe). Şi e un remake realizat de James Mangold, un regizor generos, care lasă laurii filmelor sale actorilor. Mangold mi-a atras atenţia prin “Cop Land”, un film foarte interesant şi mai puţin cunoscut, pe care l-a scris şi regizat acum zece ani şi în care, cu un vizual corect, străluceşte prin modul în care pune în valoare actorii din distribuţie. Şi la capitolul actori îl includ aici şi pe Sylvester Stallone, pe care altfel nu l-aş include. Acelaşi lucru îl face Mangold şi în Walk the line, film după care, logic, Oscarurile s-au dus către actori şi nu către regizor.

Thursday, 04 October 2007 13:57

De ce NU citesc etichetele si prospectele

Written by

Am discuţii nesfârşite cu Sorana despre cititul etichetelor sau al prospectelor, fie ele de alimente, băuturi sau de diverse aparate electronice mai simple sau mai complicate. După cum declar din titlu, eu NU citesc, a priori, aceste materiale. Şi nu pentru că nu recunosc utilitatea lor, ci pentru că sunt sătul să traduc din româna aproximativă în engleza aproximativă a prospectului iniţial. Sau poloneza, maghiara etc.

Wednesday, 03 October 2007 12:09

Filme bune la ore imposibile

Written by

… a devenit aproape un truism. În ultima vreme, ori de câte ori se difuzează la televizor un film pe care eu îl consider excepţional, ora de difuzare depăşeşte, ca un făcut, ora 23.30 sau chiar 24.00. Şi, pentru ca teoria conspiraţiei să se verifice, filmele bune nu se dau nici măcar vinerea sau sâmbăta, ci iată, cum a fost cazul aseară, în zile din astea imposibile, cum ar fi lunea! J

Wednesday, 03 October 2007 12:05

Noi la Starbucks și Starbucks la noi

Written by

După atâtea luni de fidel consum de “ventilate” la Starbucks, era momentul să vadă şi cei de la Starbucks cum e să ieşi dimineaţa din Drumul Taberei către Cotroceni, aşa că i-am invitat pe la noi să ne povestească mai multe despre cafelele lor şi despre prăjiturile cu caracter adictiv. Am prins o zi cu trafic adevărat, că mai aveam puţin şi întârziam şi noi la întâlnire, gazde fiind, dar în cele din urmă ne-am găsit unii pe alţii. M-am bucurat să-i reîntâlnesc în postura de oaspeţi şi prezentatori pe câţiva dintre cei care zâmbesc cu indulgenţă când mă văd cum intru cu ochii plini de somn, bombănind traficul şi locurile de parcare, în fiecare dimineaţă, în cafenea, pentru sfertul de oră de vacanţă cu latte şi chec cu ciocolată. Şi trebuie să spun şi pe această cale, băieţi, Teo e cea mai tare!

Monday, 01 October 2007 12:10

Interviuri cu jurnaliști - 2

Written by

1. Cum vezi relaţia ideală cu un om de PR? Răspuns în deadline; ca idee, am nevoie de raspuns în două zile de la solicitare, iar răspunsurile vin: 10% în 2 zile; 40% în 3-4 zile; 30% într-o săptămână; 20% - niciodată. Răspuns util, măcar “pe lângă” întrebările trimise, dacă la obiect nu se poate întotdeauna. Mă aştept ca omul respectiv să încerce să găsească o soluţie într-o situaţie în care nu poate reacţiona/răspunde chiar cum aş vrea eu, chiar dacă e vorba doar de o soluţie de compromis, şi să nu fie doar o piedică între mine şi informaţia de care am nevoie.

Friday, 28 September 2007 11:22

Despre crize și comunicare pe Wall-Street

Written by

punct ro. Puteţi citi aici, e un material pe care l-au postat la începutul săptămânii, şi la care am contribuit şi noi. Găsiţi mai jos întrebările lor şi răspunsurile noastre, referitoare la acest subiect.

Care sunt pasii pentru stoparea si rezolvarea unei situatii de criza? Primul lucru pe care trebuie să-l faci într-o criză este să analizezi situaţia, să determini dacă e vorba de o criză sau numai de o situaţie problematică, să vezi cum se poate rezolva şi cine trebuie să o rezolve şi, evident, să stabileşti pe cine poate afecta criza, direct sau indirect.

Monday, 24 September 2007 11:26

Omul sfințește locul

Written by

Vă voi spune o poveste - inspirată dintr-un fapt real ;) - care mi se pare foarte relevanta şi demnă de împărtăşit pentru că ilustrează mai multe principii la care ţin: 1. omul sfinţeşte locul; 2. prea multe proceduri te împiedică să lucrezi eficient; şi 3. nu judeca după prima impresie - prima impresie e mai mult o prejudecată decât o impresie.

Dar să vă povestesc ce mi s-a întâmplat. Am un card business de la banca ABC (nu spun care, că sunt om de PR şi dacă vă spun cine ştie cum interpretaţi!), care are nişte bancomate normale şi deştepte. Ele îţi dau cardul imediat după efectuarea fiecărei tranzacţii şi înainte de eliberarea chitanţei.

Wednesday, 19 September 2007 11:27

Disproportionate response

Written by

Cred că Sorana a mai scris pe blog despre West Wing. Suntem mari fani ai serialului, credem că poţi învăţa enorm din el, chiar dacă unii îl privesc numai ca pe o ficţiune. Dar nu despre viaţa Preşedintelui SUA vreau să scriu, chiar dacă o parte din ce urmează se întâmplă, din păcate, tot pe pământ american.

Unul dintre primele episoade ale serialului se numeşte „Disproportionate response” şi prezintă dilemele unui Preşedinte american pus să judece cât de mult valorează viaţa unui soldat american. Instinctul îi spune că trebuie să reacţioneze atât de dur, atât de disproporţionat, încât oricine se mai gândeşte vreodată să atace un american să stea să se gândească de mai multe ori, înainte de a o face. Politica, însă, relaţiile internaţionale, francezii, ruşii, chinezii şi alţii îl împiedică însă să o facă.

Tuesday, 11 September 2007 10:49

Ia uite ce brief am primit!

Written by

Am primit azi un brief şi fetele mi-au zis ca sigur e pentru mine. Eu nu am mai văzut aşa ceva, dar ele îmi spun că pe vremuri, în epoca de piatră, mai existau asemenea cerinţe:

“Va trimiti atasat un brief de media plan pentru lansarea unui comunicat de presa, insotit de un press release cu care intentionam sa iesim in tarile mentionate in brief.

Va rog sa tineti cont de deadline.

Daca doriti mai multe informatii nu exitati sa ma contactati”

De ce sunt nedumerit? Pentru că media planurile sunt pentru machete publicitare şi nu pentru comunicare, pentru că un comunicat de presă nu se lansează ci se transmite, pentru că media buying-ul şi PR-ul nu fac casă bună împreună. Şi pentru că, după ştirea mea - chiar şi după ştirea mea! - agenţiile mai şi scriu comunicatele de presă şi multe alte materiale şi vorbesc adesea cu jurnaliştii, nu dau pur şi simplu “send” la orice chestie, oricum ar fi ea.

Monday, 10 September 2007 11:36

Interviuri cu jurnaliști - prolog

Written by

Şi mă rog ce mare chestie ar fi asta ca titlu? m-aţi putea întreba pe bună dreptate. Toate interviurile sunt realizate de jurnalişti, ergo, interviurile sunt cu jurnalişti, cu cine altcineva ar putea fi? Interviurile noastre cu jurnalişti, însă, pe care vom începe să le postăm în curând, într-o categorie separată pe blog, sunt altfel de interviuri. Sunt interviuri în care ei sunt cei care răspund la întrebări, şi nu cei care le pun. Ideea acestui şir de discuţii ne-a venit în urma plângerilor, comentariilor (justificate) şi laudelor (rare) pe care le primim la adresa profesiei noastre şi a modului în care ea e reprezentată la noi în ţară.

Thursday, 06 September 2007 11:38

Rat-a-touille

Written by

Am văzut filmul săptămâna trecută în avanpremieră, mi-a plăcut maxim, deşi pe alocuri mi s-au strepezit dinţii la scenele cu colonia de animăluţe. Nu am timp acum să postez de ce şi cum mi-a plăcut filmul şi nu vreau să… fac un rasol… dar ţin să precizez că, aşa cum sugerează titlul filmului (RAT), “şoarecele” Remy este de fapt un şobolan!!!!

Printre mesajele moralizatoare ale filmului (căci nu există film de desene animate fără mesaje moralizatoare), cel mai puternic este acela că talentul poate veni de oriunde şi că trebuie să laşi baltă prejudecăţile şi să judeci individul, indiferent de provenienţa lui.

Monday, 03 September 2007 11:41

V-ați întrebat cât durează dragostea?

Written by

Pe o căldură sufocantă, când mai toată lumea era plecată în concediu, pe terasă La Motoare se juca teatru. Prima reacţie când am văzut anunţul a fost să mă întreb „Cine se mai duce vara la teatru, şi mai ales pe căldura asta?!”. Apoi am văzut distribuţia şi mi-am zis că merită să-i văd pe Cristi Iacob şi Adriana Trandafir jucând împreună.  
Piesa la care am fost se numeşte „Dragostea durează trei ani”, este o adaptare după romanul cu acelaşi titlu al lui Frédéric Beigbeder şi, aşa cum spune şi autorul „…….este o punere în scenă reuşită a romanului, care este unul foarte dificil de adaptat pentru teatru.”

Friday, 24 August 2007 11:15

Americanii sunt peste tot

Written by

Am dat aici peste relatarea unei discuţii aiuritoare pe care Andrei Chirică a avut-o cu cineva, nu ştim cine, persoană importantă. Şi pentru că nu vreau să-l las pe Andrei cu impresia că lucrurile bune se întâmplă numai la americani, o să-i spun că pitching se face cu succes în România şi nu de ieri de azi, doar că, şi aici ca şi în America, e nevoie de un subiect care să fie cu adevărat deştept şi, evident, de un consultant de PR care să-l poată propune şi valorifica şi nu de un piarist. Nu aş fi aşa de vehementă - vorba lui Andrei Chirică - dacă nu m-aş fi săturat să aud de atâta vreme că noi suntem praf în ţara asta şi trebuie să-i aşteptăm pe alţii să ne lumineze, şi nu de la Răsărit, ci de la Apus… Nu trebuie să ai desant de americani în curte ca să înveţi meserie, poţi să te descurci şi cu ăia din bibliotecă ;) !

Wednesday, 22 August 2007 11:06

Politețe sau PR?

Written by

Nu mi-au plăcut niciodată (a se citi mă scot din sărite) tipesele excesiv de drăguţe, care parcă te iubesc de la prima întâlnire, care îţi zâmbesc larg indiferent ce le spui, dar numai dacă eşti cine trebuie - pe sistemul „clientul nostru, stăpânul nostru” - şi care au impresia că te-au câştigat dacă ţi-au făcut o tonă de complimente imediat ce-au dat ochii cu tine. You know the type. Dulci de ţi se-apleacă. Cât de tare e rochia, ce păr frumos, ce super geantă ai şi cât de bine îţi stă machiată aşa! Păi e prima oară când mă vezi, cum ai putea să ştii?? Şi, în plus, parcă era o întâlnire de business… A, păi da, voiam să-ţi mai spun şi că îmi plac atât de mult articolele tale…

Nu înţeleg. Recunosc, s-ar putea să am eu o problemă, însă chiar nu înţeleg reclamele cu referire la perioada dinainte de 1989. Cel mai recent este un spot la un detergent de rufe, în care toată lumea râde, cântă şi dansează pe ritmurile muzicii anilor ’70. Nimic mai drăguţ – muzică, dans şi detergenţi. Reclama e veselă, mai vezi şi o figură de cântăreţ celebru la vremea respectivă.

Pe de altă parte – din nou, s-ar putea să am eu o problemă – perioada cu pricina îmi aminteşte de cozile la orice produse, goana după banane şi portocale despre care credeam că se coc doar iarna şi cele zece minute de desene animate pe care le prindeam sâmbăta sau duminica.

Page 7 of 10

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 73 guests and no members online