Tuesday, 23 January 2007 14:29

Primul pas în cariera mea...

Written by

Am multe motive pentru care subiectul de mai sus m-a îndemnat la scris. Colegii de agenţie şi de breaslă, studenţii, clienţii, prietenii, cunoştinţele, de aici şi din străinătate, toţi am început de undeva, cei mai mulţi dintre noi în locuri care nu aveau nimic de-a face cu planurile noastre din facultate, făcând lucruri pe care nu ne imaginam că trebuie să le facem, acumulând experienţe care acum ne fac să zâmbim, nostalgic sau strepezit…

Sunt sigură că fiecare dintre noi are un prim pas în carieră, o primă poveste care acum îi revine în minte ori de câte ori mai şterge praful de pe CV sau cineva îl întreabă - ei, şi tu cum ai început?

Thursday, 11 January 2007 14:30

Și totuși, cum alegi o agenție de PR?

Written by

Dacă bugetările sunt finalizate, iar anul acesta, cu intrarea în Uniunea Europeană, simţim cu toţii parcă mai acut nevoia să devenim europeni inclusiv prin discurs - e momentul să ne gândim la o agenţie de PR.

Pe partea de marketing am mai lucrat cu agenţii de publicitate, de BTL, de branding, dar cu PR-ul am mai întârziat. De altfel, buna regulă a PR-ului spune că mai întâi trebuie să faci, şi apoi să spui, deci suntem în regulă.

Sfârşitul de an m-a prins în postura de gazdă (nu, nu mi-am dorit asta sub nicio formă, cred că am fost pedepsită). Şi cum unul dintre prietenii veniţi în vizită a ţinut morţiş să prezinte la lume copilul de numai „trei anişori”, fiecare din cei veniţi să sărbătorească intrarea în UE la mine acasă a trebuit să joace rolul bonei la un moment sau altul.

Îndatoririle erau relativ simple: cineva trebuia să îi citească/traducă progeniturii filmele, desenele animate la care avea chef să se uite (şi DVD-uri erau multe…) Ca să nu creadă nimeni că aş vrea să scap de sarcina de a fi bonă, m-am oferit să păzesc copilul într-o după-amiază când un post de televiziune naţional programase Finding Nemo. Îmi cer scuze, ar fi trebuit să spun „În căutarea lui Nemo”.

 
Monday, 01 January 2007 14:35

Hello, Vienna calling! 2

Written by

În noaptea de Anul Nou, care aici este noaptea de Sf. Silvestru, am aflat de ce e Viena aşa de somnoroasă şi de plină de tabieturi în tot restul anului. Vienezii petrec şi ei Anul Nou în stradă, mai precis pe toate străzile din interiorul inelului central al oraşului. Toate restaurantele sunt deschise, ok, nici o surpriză aici, dar şi toate cafenelele sunt deschise, iar gheretele şi tonetele pregătite de primărie împânzesc inelul ca să nu lase pe nimeni să întâmpine 2007 fără o bere, un covrig, o cană de vin fiert sau un pahar de şampanie. Sau, la limită - aşa cum vedeţi în poză - fără o porţie de tort de ciocolată, în cea mai bună tradiţie imperială. N-am rezistat tentaţiei tortului, pe care abia apucaseră să se răcească straturile de ciocolată şi caramel…

Primăria din Viena s-a ocupat de muzică, multă şi de toate genurile, dar nu s-a ocupat de artificii. Aşa încât ele au debutat o dată cu lăsarea serii şi nu s-au încheiat după ora 12, aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci au continuat să asalteze oraşul, din toate direcţiile, derutante şi colorate, până mult în noapte. Dacă petrec Crăciunul în familie, de Sf. Silvestru mulţi dintre vienezi şi cei mai mulţi dintre turişti se regăsesc pe străzi, iar cocktailul lingvistic îţi arată încă o dată că eşti în miezul Europei, cu ungurii, cehii, italienii, slovacii, austriecii alături, toţi amestecând cu curaj berea, şampania, vinul fiert şi punch-ul de fructe de pădure într-o noapte plină de lumini.

Friday, 29 December 2006 13:23

Hello, Vienna calling!

Written by

… dar numai între orele 10-18. Fermecător şi impozant ca toate oraşele care au apucat vreodată să fie replămădite de o singură voinţă, regală sau imperială, cu buget nelimitat, Viena e un oraş care se respectă. Vii de sărbători, ştii de la bun început că vei avea câteva zile pierdute, dacă nu ai familie sau prieteni în zonă. Pentru că sărbătorile sunt sărbători, şi lasă oraşul pustiu, cu palida excepţie a zonelor turistice.

Lucrezi în oraş şi trebuie să cumperi cadouri de sărbători? Îţi iei o zi de concediu în timpul săptămânii sau alegi lupta dreaptă de la casieriile magazinelor deschise sâmbăta. Pentru că şi vânzătorii de pretutindeni au exact acelaşi program ca tine - 9-18, cu varianta 10-19, care te ajută la fel de puţin pentru că, până ai plecat de la birou, toţi “au început să închidă”.

Friday, 15 December 2006 10:22

Nu-nțeleeeeg!

Written by

Stau, mă uit, ascult şi nu înţeleg nimic. Trebuie că s-a întâmplat ceva foarte important şi grav, pentru că fetele au discutat astăzi aprins pe tot parcursul zilei. Şi clar că era o problemă importantă. Iar eu, ca morale officer am fost pus la grea încercare - păi cum să le împaci când sunt atât de preocupate şi de vehemente? Aşa că, într-un final, plictisit să tot încerc să înţeleg ceva, m-am retras într-un colţ în camera de meeting şi m-am hotărât să fac ce ştiu eu mai bine. Şi-am dormit…

Monday, 11 December 2006 13:24

Contra PR pentru PR

Written by

Mi-e greu să încep acest post, pentru că subiectul e prea vast, sursele prea multe şi prejudecăţile prea mari. Are nevoie PR-ul de PR? Eu unul cred că nu. Dar înainte de a închide fereastra de internet şi a mă cataloga drept fundamentalist cu opinii mult prea radicale, permiteţi-mi un exerciţiu de convingere.

Aş porni argumentaţia prin a încerca o definiţie a profesionistului de relaţii publice. Nu îndrăznesc o definiţie a relaţiilor publice, pentru că sunt deja peste 200 de definiţii şi oameni mult mai deştepţi şi mai experimentaţi decât mine n-au reuşit încă să le unifice.

Sunday, 03 December 2006 10:21

PR pentru pisici

Written by

Am lipsit de pe blog în ultima vreme, dar asta doar pentru că am fost foarte ocupat în agenţie. Iar atunci când e mult de lucru se vede cel mai bine de ce e nevoie de un morale officer. Lumea e stresată, vorbeşte mult la telefon, se duce de la un birou la altul, de la o întâlnire la alta, cineva trebuie să rămână să doarmă pe tastatură ca să ţină literele sub control. Evident, ăsta sunt eu…

Sunday, 26 November 2006 13:26

Casino Royale - without cheese...

Written by

Dacă eşti om de PR, părerea mea, ai obligaţia să vezi filmele cu James Bond ori că-ţi plac ori că nu-ţi plac, pentru că ele sunt printre cele mai costisitoare, tradiţionale, obraznice platforme de product placement din câte ai avea la dispoziţie. Într-aşa de tare se legaseră prieteniile între franciza lui Ian Fleming şi lumea publicităţii şi a PR-ului, încât penultimul James Bond era supranumit de presă, pe bună dreptate, Agentul Comercial 007.

Die Another Day a fost, poate, exemplul cel mai bun de decădere a unui film în favoarea unei exploatări comerciale maxime. Nu e de mirare că, şi dacă nu erai fan, puteai vedea filmul invitat de o pleiadă de mărci internaţionale care făceau preview-uri peste preview-uri înainte de marea premieră.

Friday, 24 November 2006 14:15

Children of Men

Written by

N-am mai scris niciodată un review de film. De fapt, nici nu prea sunt de acord cu cititul  review-urilor înainte de a vedea un film cu ochii tăi. O dată pentru că, deseori, dezvăluie prea mult din acţiunea filmului. Şi apoi pentru că reprezintă de fapt interpretări personale care îţi creează de cele mai multe ori aşteptări false, rezultatul final fiind unul dezamăgitor. Este exact ca atunci când te duci să vezi un film după ce ai citit cartea. Ţi-ai fi imaginat altfel personajul principal, decorurile, scena x etc.

Dar Children of Men este un film atât de tulburător, de emoţionant şi de bine făcut, încât nu m-am putut abţine.

Wednesday, 22 November 2006 14:17

London blogdon

Written by

Toată lumea ştie că Londra e altfel. Că toate chiuvetele au robinete separate pentru apă caldă şi apă rece pentru că ideea nu e să te bucuri de beneficiile apei curente ci să-ţi aminteşti cum era pe vremuri când îţi turna stră-străbunica apă caldă şi apă rece în lighean. Cum adică stră-străbunica a murit cu mult înainte să vă naşteţi voi? Puţin respect pentru moştenirea înaintaşilor!

Că hotelurile au întotdeauna camere mai mici decât v-aţi fi aşteptat. Indiferent că e hotel independent sau aparţine vreunui lanţ internaţional. Adică numai la Londra ai privilegiul să plăteşti cât pentru o cameră la Marriott în Bucureşti şi să stai într-un „studio” de dimensiunile unei garsoniere din Rahova.

Friday, 17 November 2006 13:16

O confuzie veche de când PR-ul

Written by

M-am intors de la PRSA International Conference cu mai multe intrebari decat raspunsuri. De altfel, asta le si spuneam colegilor americani cand ma intrebau cum mi se pare conferinta. Ciudata, raspundeam de fiecare data. Ciudata? De ce? Pentru ca m-am asteptat sa gasesc raspunsuri, de la cea mai veche/matura/dezvoltata industrie de PR din lume. In loc de asta, am asistat la discutii interminabile despre aceleasi subiecte - ce este PR-ul, cum definim standardele, care este locul eticii etc. Ceea ce este, insa, diferit de modul in care privim noi aceste subiecte, este faptul ca pe americani nu pare sa-i deranjeze, neaparat, confuzia. Pentru ei este mai importanta discutia, pentru ca, spun ei, din dezbatere va iesi, in final, un model sau o definitie larg acceptata.

Wednesday, 15 November 2006 13:15

Teste de bun simț

Written by

Vorbeam aseară cu studenţii de la master despre eternele dispute între jurnalişti şi piarişti şi încercam să găsim soluţii - inclusiv la momentul interviului pentru un viitor post în PR. Unul dintre studenţi vorbea despre faptul că trebuie testată calitatea scrisului - evident, ca să ai materiale interesante şi care să se poată prelua de către jurnalişti, trebuie să scrii bine şi corect. Dar tot la interviu mai ai de testat şi alte aptitudini sau trăsături de caracter care contează cel puţin la fel de mult.

Cum testezi bunul simţ? Ce-ar trebui să urmăreşti într-un interviu de angajare ca să descoperi dacă interlocutorul se califică la acest capitol? Ce alte calităţi ar mai trebui să aibă un om bun de PR?

Thursday, 09 November 2006 14:18

Vânzare... sub amenințare

Written by

Mi se pare extrem de trist să văd cum companii de prestigiu ajung, de dragul vânzărilor, să îşi terfelească numele şi reputaţia prin te miri ce metode noi de prostire a publicului mai mult sau mai puţin ţintă.

Primesc zilele trecute telefon de la o prietenă care stă cu mine pe stradă, doar că la alt bloc. Dragă – zice – ţi-a venit o scrisoare (?!?), a lăsat-o poştaşul la noi în scară, că era trecută greşit adresa. Vezi că ai câştigat la nu-ştiu-ce concurs, vino repede! Las baltă ce făceam şi mă reped să iau plicul cu pricina.

Thursday, 09 November 2006 13:12

It's the end of PR as we know it

Written by

Am găsit pe net materialul acesta http://www.bulldogreporter.com/dailydog/issues/1_1/dailydog_barks_bites/index.html - un alt om de PR care şi-a zis, până la un punct că poate blogurile vor dispărea şi uf, la naiba, nu se întâmplă aşa! Reproduc primele paragrafe în speranţa că o să vă trezească interesul.

“The best line of Bulldog Reporter’s “Advanced PR Technology in Practice” Conference last week in NYC came from Sally Falkow, president of Expansion Plus, who said, “If you put your head in the sand, your back-end is exposed for the world to see!” Another great zinger came from Debbie Weil, author of The Corporate Blogging Book: “Fear is the elephant in this room today.

Both nailed me cold—and probably the other 75 or so attendees of this virtual Berlitz course in “new” media, as well. Like most of my right-brained peers, I’ve been hoping this strange world of RSS, SEO, vodcasts, podcasts, blogs and social media networks would just go away. Not a chance—as this event and its San Francisco booking, slated for tomorrow, made clear”

Thursday, 09 November 2006 13:00

De ce vor ziariștii să lucreze în PR?

Written by

Pentru cine se gândeşte să citească rândurile de mai jos în speranţa că va găsi un răspuns, îmi cer scuze în avans, n-am. De fapt, nici eu nu înţeleg curentul de opinie creat în rândul jurnaliştilor. După două-trei întâlniri cu nişte amici din presă, care toţi se arătau interesaţi de domeniul relaţiilor publice, am încercat să îmi amintesc cum se vedea lumea PR-ului din perspectiva ziaristului.

Da, după cum puteţi citi în CV-ul meu, am lucrat multişor în presă. Niciodată, însă, nu am spus că mi-aş dori să lucrez în PR. Cei mai mulţi oameni de PR cu care aveam ocazia să discut erau cei care mă sunau să mă întrebe nu „dacă”, ci „când” le va fi publicat un comunicat. Şi tot ei mă lăsau să aştept cu lunile răspunsurile la întrebări. Ca să nu mai vorbim de situaţia penibilă când mă sunau fără să ştie la ce publicaţie mai lucrez, deşi primiseră mail-ul meu cu noile coordonate. De ce am ales să lucrez în PR nu vă mai povestesc încă o dată (istorioara este deja pe blog).

Wednesday, 08 November 2006 13:17

It's the end of PR as we know it - 1

Written by

Am auzit de-a lungul anilor fraze de genul ăsta despre toate ramurile marketingului şi comunicării, despre industrii, tehnologii, obiceiuri, structuri etc etc. Era firesc să vină şi rândul PR-ului odată şi odată… Fraza - clişeul, spuneţi-i cum vreţi, s-a auzit la ultima ediţie a Zilelor Biz, în discursul lui Jeremy Wright despre revoluţia blogurilor şi impactul lor asupra comunicării.

Ca şi cum până acum nu le-am fi avut pe ale noastre, Jeremy s-a năpustit şi el asupra consilierilor de relaţii publice, etichetându-i drept accesorii ale companiilor care nu vor să comunice şi fac tot ce le stă în putinţă să evite un dialog direct cu publicurile lor.

Monday, 06 November 2006 09:58

Oamenii de PR nu au vizibilitate?

Written by

Ei, poate nu. Motanii, da, judecând după ziua de azi. Am avut shooting. Adică a venit o fată cu un aparat mai mare decât avem noi la agenţie şi m-a pus să stau în mai multe feluri şi în mai multe locuri şi mi-a dat cu lumină în ochi. Aşa am ajuns eu pe televizor, un loc în care nu mai ajunsesem niciodată, dar care mi-a plăcut foarte mult. În televizor am văzut alţi oameni care se mişcau şi am încercat să le aplic acelaşi tratament prietenesc pe care îl aplic tuturor - o directă de dreapta, urmată de gheare şi o muşcătură. Dar orice le-am făcut, nu părea să-i impresioneze. Dacă mă gândesc bine, era ceva ciudat, pentru că păreau oameni de sticlă.

Friday, 03 November 2006 13:21

Publicitate pentru responsabilitate socială - 2

Written by

Ceva ceva valoare de informaţie tot au proiectele de CSR care se realizează în România. Dacă nu pentru noi, atunci pentru Time Magazine, care, în ultimul număr, dedică o pagină întreagă unui proiect Habitat for Humanity, la care participă Ikea şi Whirlpool. Proiectul se desfăşoară chiar la noi, în Cluj Napoca. Vedeţi întregul articol la http://www.time.com/time/europe/magazine/article/0,13005,901061009-1539173,00.html. Programul implică nu numai donaţii, dar şi voluntariat, iar voluntariatul îl face managementul….

Friday, 03 November 2006 09:35

Meaw, miau sau cum i-o mai zice...

Written by

Today dimineaţă m-am trezit cu un thought, care nu-mi dădea pace. De ce se tot strâmbă de laugh colegii mei când încep să talk to them. Am făcut eforturi mari, Pisa helped, şi am învăţat a lot de cuvinte în limba unui motan pe care am înţeles că-l cheamă Shakespeare (lapte amestecat cu pere sau cam aşa ceva).

Şi mă tot ask myself care-i troublelul. Că citesc şi prin ziare, dimineaţa la monitoring, şi văd declaraţii peste declaraţii ale unor peoplei de business care toate seamănă cu my speech. Înţeleg că Pisa are acum probleme să mă understandă. Dar e her issue. Eu go ahead şi dacă perseverez, toţi veţi end up ca mine, one day. Sunt very sure de asta. Meeeaaaw…

Tuesday, 31 October 2006 12:59

Dovelution

Written by

Discutam zilele trecute despre campania Dove în agenţie, întrebându-ne dacă nu cumva, real beauty lasă loc treptat, treptat clişeului cu “frumuseţea care vine din interior”, atenuându-ne simţul autocritic şi preocuparea de a arăta bine şi mai bine în fiecare zi. Aşa cum suntem de acord - multe dintre noi - că n-avem cum şi nici nu avem de ce să scădem sub 50 de kilograme ca să ne simţim că ne-am realizat în viaţă, suntem de acord, pe de altă parte, că vrem să ne diferenţiem, să atragem priviri, să trezim admiraţii. Şi vrem să facem asta în mod real, nu imaginându-ne cai verzi pe pereţi şi consolându-ne că putem fi şarmante şi dacă suntem grase, prost îmbrăcate şi neîngrijite.

Tuesday, 31 October 2006 09:22

Două jurnale

Written by

Cred că sunt singurul de pe aici care dacă spune că dă muştele afară din casă se cheamă că munceşte. Câteodată activitatea intensă de la birrou - vă rog să remarcaţi poza - mă copleşeşte. Sunt năpădit de dosare şi hârţoage, laptopul Florenţei face prea cald când se răceşte, iar eu nu pot să număr zilele pe calendarul ei. Nu pot să le număr oricum, dar dacă am calendar din ăla cu file pot măcar să-l răsfoiesc şi lumea nu se prinde ce fac eu de fapt.

Thursday, 26 October 2006 09:32

Rebrrrranding?

Written by

Să vă povestesc experienţele mele personale cu re-brranding-ul….Şi ca să nu mai avem discuţii, precizez de la bun început că tot ceea ce vă scriu este adevărrrul şi numai adevărrrul. Pisicile nu mint - arrr fi mult prea complicat şi noi preferrăm să ne ţinem creierhul ocupat cu alte lucrurrri… mâncarre somn, jucăriii.

Dar să rrevenim. Când am venit eu în agenţie cu cărticică de identitate, fetele au văzut că mă cheamă Luca. Luca, Luca, ce fel de nume e ăsta pentru un motan? Fărră să mă întrebe şi pe mine cineva, au decis că mi-ar sta mult mai bine să mă cheme Max. Aveau ele ideea asta că pe o pisică trebuie să o cheme cu x sau s sau ţ, că altfel nu răspunde. Arăt eu a motan prrrost? Adică ce, nu ştiu cum mă cheamă?

Tuesday, 24 October 2006 13:32

Jos pălăria!

Written by

N-am crezut în blog. Nici ca execuţie şi nici ca idee, în sine. Mi se părea lipsit de sens să te apuci să scrii într-o pagina care îţi aparţine şi pe care, poate, o va citi cineva, cândva. Drept pentru care am ajuns ţinta preferată a colegelor – în special a Soranei – care sunt încântate atât de impact, cât mai ales de faptul că îşi pot exprima liber părerile.

Monday, 23 October 2006 12:52

Publicitate pentru responsabilitate socială

Written by

“Mai lasă-mă, măi în pace cu comunicatele astea cu donaţii, că vreţi să vă faceţi publicitate!” Cu mici variaţii cam aşa sună reacţiile unei părţi importante a jurnaliştilor, la ştirile legate de diverse sponsorizări făcute de companii.

Poate acest raţionament a stat la baza valului de ştiri/reportaje despre sinistraţii care au dormit luni de zile sub cerul liber după ce apele le-au luat casele.  Şi tot de aceea, dintre cititorii de ziare sau telespectatori, prea puţini au ştiut că un număr poate egal de persoane sinistrate s-au mutat apoi în case noi, construite din donaţiile făcute de companii.

Page 9 of 10

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 57 guests and no members online

Search