Tuesday, 11 November 2008 10:22

Dans la cuisine de Mr. Jarre

Written by 

Rate this item
(0 votes)

Nu ştiu când am făcut cunoştinţă cu muzica lui Jean Michel Jarre. Având piese electronice fără “vorbe”, era printre puţinii artişti occidentali care puteau intra pe playlist-urile radiourilor publice româneşti de dinainte de 1989. Data “oficială” la care a început pentru mine aşteptarea întâlnirii de aseară este 1986, anul în care am văzut pe VHS înregistrarea concertului său de la Houston.

Pentru un om obişnuit să adune audienţe de ordinul milioanelor, în spaţii deschise, decizia de a face asemenea nano-concerte, cum a fost cel de la Polivalentă e ciudată. E şi o ocazie unică, probabil, de a-l vedea pe Jarre up close. Când faci parte dintr-o mulţime de 1, 2, sau 3,5 milioane de oameni e greu de spus dacă mai vii pentru concert sau pentru atmosfera din jurul concertului… Aseară, Jarre a fost mai mult decât apropiat cu publicul. Cum i-am răspuns noi, e altă poveste.

Un prim moment de surpriză a fost faptul că a urcat pe scenă traversând sala, renunţând la efectul unei apariţii teatrale de Jack in the box. Apoi ne-a vorbit în engleză, franceză şi română, amuzându-ne că şi-a adus conştiincios, un traducător alături şi că “vocea lui în România” se numea tocmai … Zoltan (de la Sarmalele Reci) :-)

Dacă Madonna a ales să-şi petreacă ultimii 22 de ani reinventându-se (1986 a fost şi anul în care ea debuta la Detroit cu un concert memorabil), Jean Michel Jarre şi timpul s-au ignorat reciproc şi au ţinut distanţă unul faţă de celălalt. Anul acesta Jarre a împlinit 60 de ani şi dacă n-aş fi ştiut eu de câţi ani îi ascult piesele, probabil că aş fi pus acurateţea informaţiilor din Wikipedia sub mari semne de întrebare. Nimic nu e schimbat - nici figura, nici stilul vestimentar, nici energia, nici bucuria cu care se învârteşte printre sintetizatoare, nici gesturile, nimic, nici aerul uşor detaşat.

Citeam anul acesta pe un blog o “ştire” despre un om care cântă la o harpă cu laser. Postul era ilustrat cu imagini din Houston, de acum 22 de ani. Blogger-ul respectiv habar n’avea cine era cel care cânta la harpa cu laser şi, în mod evident, când se petrecuse misteriosul fenomen.

În anul de graţie 2008, muzica lui Jarre e la fel de proaspătă şi de vizionară ca acum câteva decenii. Fără remixuri şi cu instrumentele originale. Piesele lui îţi vorbesc la fel de intens fie că le auzi la un radio mono, fie că eşti în sală alături de el. Concertul de aseară a fost un moment de magie.

Singurul regret este că n-am putut să mă bucur de el aşa cum ar fi meritat. Publicul de la Polivalentă s-a ridicat în picioare doar la final, şi asta nu ca să aplaude sau ca să intre în atmosferă, ci ca să se asigure că ajunge repede la maşinile care împânzeau dealul. Şi au rămas în picioare pe durata bisurilor pentru că, pe întuneric, nu-şi mai regăseau scaunele…

Jarre a fost magnific, cu micile imperfecţiuni pe care le-a anticipat în discursul său iniţial şi care nu au făcut decât să arate că şi un concert de muzică electronică poate fi live 100%. Nu ştiu câţi au realizat că, pentru câteva momente, printre instrumentele analogice ale anilor 70 si 80 s-a aflat pe scenă şi primul instrument electronic inventat vreodată, denumit theremin, pe care Jarre l-a mai folosit şi în concertul de la Gdansk. Concertul de aseară a fost un dar preţios, unul dintre acele momente care te fac să te bucuri că ai avut o vârstă la care ai început să visezi şi că ai o vârstă la care ai început să-ţi împlineşti visurile.

LE: Mai multe despre Jean Michel Jarre şi turneu aici. Şi poate, o şansă să aflăm anul viitor o oră mai devreme decât ceilalţi când/ dacă va avea loc un concert în aer liber la Bucureşti.

LLE: În Budapesta, Jarre a descoperit pe stradă un muzician care cânta la un hang drum. I-a plăcut instrumentul şi sunetul şi l-a invitat pe Norbert Pavel să i se alăture pe scenă în concert în aceeaşi seară. Rezultatul este aici. Nu ştiu câţi alţii ar fi făcut un asemenea gest şi nici nu pot să-mi imaginez cum e să te trezeşti de pe stradă direct pe scenă alături de unul dintre cei mai mari artişti new age. Pot doar să spun că mi se pare foarte frumos.

Read 3980 times
Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

1 comment

  • Comment Link Leeanne Sunday, 19 August 2012 16:14 posted by Leeanne

    Jean Michel Jarre pour moi est le roi de la musique e9lectronique et son sutatt de musicien personne ne pourras e8tre a sa hauteur me8me si un autre musicien reprend ses titres le son et la technique pas possible !!c'est ub don qui lui appartient il fait de la musique depuis k'age de huit ans et son pe8re Maurice Jarre un grand musicien aussi lui a transmit ce savoir vive Jean Michel Jarre merci pour avoir la chance de pouvoir voir ces magnifiques concerts!!!!!Amitie9 de votre Fan Christiane!!!!!!!

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 228 guests and no members online

Search