Am citit in ultimii ani o multime de carti istorice - nu, nu romane, ci din acea categorie non-fiction care la noi este extrem de putin dezvoltata. Carti despre istoria Frantei, a Marii Britanii, personaje fascinante din istoria artei, in fine. De la un punct, un lucru a inceput sa-mi atraga atentia pe ultima coperta a tuturor acestor carti - autorii aveau in spate, invariabil, cariere de 15 ani la Guardian, 12 ani la The Independent, 10 ani la Time si asa mai departe. Toti fusesera, o perioada consistenta de timp, jurnalisti, fapt care explica perfect si usurinta in redactare si exercitiul de colectare a faptelor. Cei care nu erau jurnalisti, erau profesori universitari de istorie, istorie a artei, pasionati in mod special de un stil, o epoca, un erou, un pictor.

Gasesc cu mare usurinta ce carti vreau despre cine vreau de cand vreau pe amazon. Daca as indrazni sa caut ceva despre Romania, as gasi, probabil, cine stie cate biografii romantate ale lui Vlad Tepes si cam atat. In literatura de non-fictiune multi si-au gasit si banii si faima si respectul breslei, scriind despre ce ii interesa cu adevarat, nu cu limbaj de tabloid intr-un efort tembel de vulgarizare a stiintei, ci cu un condei modern care pune un spot de lumina asupra epocilor scurse in umbra lumanarilor.

Mi-as dori sa gasesc pe orice amazon carti de non-fictiune scrise de ai nostri, despre ai nostri, de o maniera incat sa inspire si admiratia si interesul si respectul celorlalti asupra istoriei si culturii noastre. Nu ar fi un exercitiu de PR - ci doar o posibila cale de reconversie profesionala…