Pe final de an, am comentat cele petrecute in 2009 intr-un articol in Capital.

Înţelepciunea populară ne învaţă că răceala trece în şapte zile cu medicamente şi într-o săptămână fără. Cum necum, părem să fi asimilat dictonul popular în modul în care tratăm şi criza din acest an. După ce am stabilit că ea nu-şi are originea la noi, ci e un fel de epidemie – ceea ce e corect – am stabilit cumva, cu mioritică resemnare, că nici n-avem ce-i face, drept pentru care, dacă stăm cuminţi şi aşteptăm, ea va trece de la sine. Ceea ce nu mai e corect.

Puţini au fost cei care au luat medicamente de la începutul anului, stabilizându-şi cifrele de afaceri şi câştigând, prin contrast cu cei resemnaţi, cotă de piaţă. Puţini au fost cei care şi-au urmat propriile planuri de afaceri şi propriile viziuni cu privire la evoluţia pieţei, renunţând să mai tragă obsesiv cu ochiul - vezi Doamne, din raţiuni strategice - la vecin. Puţini au fost şi cei care şi-au dozat inteligent eforturile şi bugetele, aşa chinuite cum au fost ele anul acesta, către a-şi menţine organizaţiile funcţionale şi sănătoase. Puţini au înţeles că trebuie să cheltuieşti ceva ca să câştigi; chiar şi atunci când banii sunt drămuiţi, totul e să cheltuieşti cu cap.

Aceştia puţini încep deja să câştige, pentru ei finalul crizei e mai aproape şi este mai puţin limanul de care depinde supravieţuirea, ci mai degrabă marca de la care va reîncepe creşterea pe baze noi. Sunt cei care, temându-se cel mai puţin sau chiar deloc, au îndepărtat cu mai multă uşurinţă ameninţările ce lanau asupra organizaţiilor lor şi şi-au văzut de drum.

Marele lor „secret“, pe care parcă văd că-l vom comenta ani de-a rândul în viitoarele manuale de management autohtone, e acţiunea. Puteti citi restul aici (http://www.capital.ro/articol/raceala-si-criza-129548.html), scuze pentru link-ul neelegant, dar se pare ca am o problema tehnica.