Am primit ieri de la unul dintre clientii nostri internationali un studiu. Tara noastra era inclusa, alaturi de alte doua, intr-o extensie a unei cercetari realizate la nivelul “Europei mature”. Foarte frumos, e minunat ca suntem inclusi, in fine, in studii europene si ca ne mai putem compara astfel rezultatele cu ale altora.

Singura mica problema a studiului era insa aceea ca studia un produs… care nu exista in Romania. 200 de intervievati au primit un chestionar si au raspuns cu constiinciozitate la intrebari despre un produs pe care, evident, nu l-au folosit niciodata, pe care, evident, n-aveau de unde sa-l cunoasca, de care, evident, nu aveau cum sa stie daca sunt multumiti sau nu.

Si totusi, in buna traditie a romanului, care vrea sa fie de ajutor sau sa faca misto de tine daca-l intrebi de SIPS-ul Daciei, cei 200 de conationali au marturisit ca folosesc produsul nostru inexistent mai mult si mai bine decat alte produse, existente, ca si-ar dori sa-l foloseasca mai des dar sunt taxele mari (si nicidecum ca nu-l are nimeni in oferta) si in general cunosteau produsul mult mai bine decat cei din alte tari, in care el exista!

Iar compania de cercetare, care nu-si facuse minimele teme de la inceput de drum dar efectuase prompt o colectare de date inutile pe banii clientului, a compilat functionareste rezultatele dand sperante si sugestii de extindere pe baza unor aberatii. A fost suficient un telefon, ar fi fost suficient un telefon ca banii sa nu se cheltuie si prostiile sa nu se consemneze pentru posteritate pe slide-uri colorate.

Nu pot sa nu ma intreb cate asemenea “studii” nu se fabrica despre Romania, cate nu ajung pe mesele unor companii inocente si ignorante, cate decizii strambe nu se iau in urma lor, cati bani nu scapa printre nodurile bugetelor de marketing in acest fel…