Mai ţineţi minte, atunci când bunica punea o sticlă de lapte la prins şi după câteva zile se transforma într-un iaurt sau o sana de toată cinstea? Bine, putea să pună o ulcică de lut, dar în cazul ăsta se duce naibii tot raţionamentul meu de mai jos. Revenind, mai ţineţi minte sticla aia? Da, exact, cea cu multă smântână la gură, pe care trebuia să o întorci cu grijă ca să torni laptele în cană. Şi apăsai aşa pe sticlă (dacă era de plastic) şi observai că iese greu, că întâi trebuie să ai răbdare să scoţi smântâna de la suprafaţă într-un recipient separat şi apoi sa baţi bine laptele, pentru ca abia după ce bifai cele două operaţiuni să reuşeşti să torni ceva în cană. Aşa se întâmplă şi cu inspiraţia, este exact ca o sticlă de lapte care a stat prea mult timp la căldură fără să-i acorde cineva atenţie.

De ce scriu un articol despre inspiraţie? Pentru că n-am avut-o atunci când am vrut să scriu acest post de la început. Pentru că se strânsese atât de multă smântână, încât cu greu reuşeam să scot ideile de sub stratul gros. Aşadar, scriu despre ea, despre inspiraţie, despre ce înseamnă să fii inspirat…sau nu.

Totul ţine de inspiraţie. Fie că scrii o carte, răspunzi la un mail, dai un sfat, cumperi ceva, investeşti în altceva, faci o fotografie, orice. De multe ori spui „Ah, n-am fost inspirat să cumpăr mai mulţi”, gândindu-te la magneţii de frigider pe care (nu) i-ai luat din Praga ultima dată când ai fost, pentru a-i face cadou prietenilor. Până şi un tweet pe Twitter îţi solicită un „shot” de inspiraţie pentru a spune ceva de interes. De aici şi până la marile alegeri pe care le faci în viaţă, totul ţine de inspiraţie, de modul în care tu o foloseşti sau crezi că o foloseşti. Te imaginezi stând pe un fotoliu la sfârşitul unui an greu, cu un pahar de şampanie în mână, sărbătorind succesul business-ului tău şi gândind „Am reuşit să facem alegerile cele mai inspirate”, chiar dacă în spatele acelor rezultate stau luni întregi de planificare strategică, judecăţi „la rece” şi tactici bine stabilite. La fel de bine, te poţi imagina pe acelaşi fotoliu gândindu-te la alegerea neinspirată pe care ai făcut-o atunci când ai trimis acel mesaj.

Cineva spunea, odată, că toţi oamenii sunt creativi. Altcineva, mult mai optimist, spunea că toţi oamenii pot deveni genii într-un domeniu dacă aleg să-şi perfecţioneze acele abilităţi. Din păcate, influenţele contextului şi a celor din jurul nostru ne determină uneori să facem alegerile pe care, mai târziu, le vom cataloga ca neinspirate. Este la fel ca în cazul întrebării stupide „Dacă te-ai întoarce în timp, ai proceda la fel?”. Însă, cred că – mai devreme sau mai târziu – reuşeşti să reintri pe linia de mers, pe făgaşul pe care de la început ţi l-ai trasat, dar nu ai fost suficient de puternic să calci pe el, ci doar să mergi pe lângă, sperând la un moment dat că se va intersecta cu paşii tăi, sperând că alegerea inspirată pe care o vei face te va sălta acolo unde te vezi atunci când închizi ochii şi visezi.

Întocmai ca sticla de lapte bătut care trebuie agitată, inspiraţia se „antrenează”, se omogenizează şi „curge” mai uşor atunci când ai grijă de ea. Alegerile neinspirate aduc întotdeauna după ele alte alegeri, care pot fi inspirate sau nu, important este că atunci când vei reuşi să fii mulţumit cu tine însuţi, vei şti că ai ales drumul potrivit. Dar am deviat foarte mult de la propria mea inspiraţie, cea care lipsea şi mă împiedica să scriu acest articol. Exact, am scris toate frazele de mai sus pentru a spune că nu am inspiraţie să scriu un post. Cel puţin acum, nu am. Aşadar, acest post nu există!